Mediu
În urmă cu trei ani, una din fetele mele s-a stabilit în Suedia, împreună cu soțul ei. Inițial au venit în țară în fiecare an însă, prin primăvară, ne-au anunțat că se mută din garsonieră într-un apartament de trei camere și că, din cauza investițiilor strict necesare, anul acesta nu își mai permit să vină în România. Am hotărât cu Leni: “Dacă voi nu ne vreți, noi vă vrem!”, cu atât mai mult cu cât acum nu se mai punea problema cazării. Așa că prin iulie, luna lor de concediu, ne-am urcat în avion cu destinația Stockholm. Imediat după aterizare ne-am dat seama că vom beneficia de un avantaj neplanificat la plecare: un soare blând, alternând cu scurte burnițe, în locul caniculei insuportabile din România. Am avut parte chiar de o grindină, fenomen neîntâlnit pe acolo. Noi stăteam la adăpost și îi priveam amuzați pe cei câțiva suedezi entuziaști, care culegeau și studiau boabele de gheață mari cât unghia.
Înainte de a pleca, am revăzut în minte toate cunoștințele mele despre Suedia, nu prea multe. Mai întâi, știam încă din copilărie că suedezii s-au războit cu polonezii (din romanele lui Sienkiewicz) și cu rușii (dintr-un roman biografic despre Petru cel Mare de Aleksei Tolstoi). Odată ajunși acolo, am aflat că polonezii sunt în continuare foarte rău văzuți în Suedia, nu datorită sechelelor istorice, ci a comportării anumitor specimene, asemănătoare cu cele care ne fac nouă reclamă proastă în Italia și Franța.
Mai știam despre Suedia un lucru, în general mai puțin cunoscut: că actuala dinastie regală se trage dintr-un mareșal al lui Napoleon, Bernadotte. Făcusem în minte chiar o paralelă cu unul din generalii lui Alexandru cel Mare, Ptolemeu, care a întemeiat în Egipt o dinastie ce a durat sute de ani. Însă când am vizitat Parlamentul Suediei, ghida mi-a schimbat un pic impresiile – Bernadotte n-a fost impus pe tron de Napoleon, ci de Parlamentul suedez, în momentul în care regele, bătrân, nu avea urmași la tron. De ce Bernadotte? Printre altele, pentru că, în urma unei bătălii, eliberase cu generozitate 1600 soldați suedezi.
În sfârșit, mai știam despre Suedia un lucru de dată mai recentă, că în 2010 avusese loc nunta prințesei Victoria, moștenitoarea tronului. A fost evenimentul monden cel mai mediatizat din Europa, după nunta anterioară a prințesei Diana și înainte de cea ulterioară, a prințului William cu Kate Middleton. Și aici aveam să aflu lucruri noi – prințesa Victoria s-a măritat cu antrenorul ei personal de fitness, lucruri imposibile cu o sută de ani în urmă. Și fitnessul și mezalianța.
Odată ajunși la domiciliu, am aflat că Anca și Cornel locuiesc în Stockholm doar cu numele. De fapt, apartamentul lor se găsește la 20 kilometri de centrul orașului, lucru mai degrabă avantajos – se îmbină în mod fericit confortul vieții urbane cu liniștea vieții de la țară. Cartierul lor este înconjurat de parcuri, printre blocurile rare poți vedea terenuri de joacă pentru copii, terenuri de sport, fântâni arteziene, mese, băncuțe și locuri amenajate pentru grătar. Când am văzut primul iepure traversând o alee am făcut ochii mari, după aceea ne-am obișnuit. La zece minute distanță se găsește un lac cu o mică plajă și cu locuri amenajate pentru pescuit, înconjurat de o pădurice străbătută de alei, numai bune pentru plimbări și jogging.
Într-o seară pe la 10, când pe acolo încă e lumină (nu sunt chiar nopți albe, dar sunt foarte scurte), am plecat cu Cornel și încă un vecin la pescuit. Eu am renunțat primul și era cât pe-aci să prind un pui de somn, întins pe pontonul din lemn. Ei n-au prins nici atât. Și totuși, avea balta pește, peste câteva zile Cornel a prins în fața noastră un păstrăv frumușel, în timp ce doamnele se ocupau de pregătirea unei mese în sânul naturii, iar eu nu mă mai săturam să fotografiez în stânga și-n dreapta.
În ciuda distanței, în 20 minute ajungi până în centru cu un tren rapid suburban, o combinație între un tren obișnuit și metrou. În Stockholm mijloacele de locomoție fiind de multe tipuri, au alocate câte o literă – tramvai, autobuz, metrou, tren suburban (pe ăsta îl țin minte, pentru că-l foloseam zilnic, J = pendeltag), tren obișnuit de persoane, bărci. Bărcile sunt un fel de vaporetto, ca în Veneția. De ce bărci? Pentru cei care nu știu, Stockholm se găsește pe un arhipelag, toate insulele fiind legate între ele printr-o rețea de poduri. De altfel, orașul vechi (Gamla Stan) era numit și “Orașul dintre poduri”. Cu un card valabil o săptămână am folosit toate mijloacele de locomoție, dar de departe cea mai plăcută plimbare a fost cea cu un vaporaș, o adevărată croazieră de două ore.
Spre deosebire de alte concedii, petrecute sub formă de circuit, în care abia dacă aveam timp pentru obiectivele turistice, de data asta am încercat să fiu atent și la aspecte specifice, tradiții și obiceiuri. Suedezii mi s-au părut a fi ordonați, dar nu pedanți, civilizați, dar fără o politețe excesivă, calmi și zâmbitori, dar nu exuberanți. Au cutume la care nu te-ai fi gândit, respectate de toată lumea. Pe scările rulante, cei mai puțin grăbiți se așează pe latura dreaptă și lasă în stânga un culoar pentru tinerii care vor să urce sau să coboare treptele în viteză. Pe stradă, dacă izbești pe cineva din greșeală, îți zâmbește vag dar nu pierde vremea cu reproșuri și nici nu așteaptă scuze. În metrou, Cornel a încercat în primele zile să ofere locul unei persoane mai în vârstă și a fost apostrofat timp de câteva minute de doamna furioasă, jignită că a fost luată drept o handicapată.
Suedezilor le place să bea, dar nu își permit excesele, pentru că băuturile alcoolice sunt foarte scumpe și se vând numai în magazine speciale. O scăpare o constituie vasele de croazieră, unde după ce se iese din apele teritoriale suedeze, băutura este Tax free.
Când merge cineva la medic, prima întrebare este dacă face sport. Lipsa de mișcare este considerată prima cauză a bolilor. Drept care vezi peste tot persoane în aer liber, mișcându-se sau profitând de soarele blând. Vezi oameni pe bănci, pe iarbă, pe pietre, pe scări, pe parapete, peste tot unde se poate face un pic de plajă. Am văzut câteva persoane în costume de baie pe gazonul din fața Parlamentului. În multe locuri publice, inclusiv pe iarba din parcuri, sunt puse la dispoziție șezlonguri, lucru care mi-a adus aminte de St James's Park din Londra.
Pe aleile din parcuri se face jogging. Pe canalele dintre insule vezi caiace sau alte tipuri de bărcuțe. Există peste tot piste pentru biciclete și Anca a trebuit de câteva ori să mă smulgă de acolo, pentru că eu mergeam cu capul în nori și cu ochii în aparatul de fotografiat, iar bicicliștii nici nu concep că pietonii le stau în cale în zone unde e dreptul lor exclusiv.
Și din alte puncte de vedere a fost un concediu atipic. N-am planificat nimic, n-am făcut nicio documentare prealabilă. Și totuși, am ajuns să văd aproape toate atracțiile turistice din Stockholm. La Palatul Regal, am avut norocul, la schimbarea gărzii, de o fanfară care a ținut un concert de peste jumătate de oră. La Parlament am prins o zi de vizită cu ghid. În Piața Mare (Stortorget), am fotografiat Academia Suedeză, locul unde se dau anual premiile Nobel. Mi-a fost jenă să bat la ușă, mi-am zis “Las’ că, dacă e cazul, mă anunță ei”. În apropiere, am vizitat Biserica Regală, unde sunt încoronați regii Suediei și unde s-a oficiat nunta prințesei Victoria. Am ajuns la Primărie, o clădire veche cu un turn spectaculos; la podul Katarina, de unde poți admira de sus o bună parte din Stockholm; la Piața Sergel (Sergels Torg), supranumită T-Centralen, pentru că e un fel de kilometru zero al orașului, capul de linie al metroului (T este litera specifică metroului).
Schimbarea gărzii la Palatul Regal
Parlamentul suedez
În stânga, turnul Primăriei
Piața Mare – pe fundal, Academia Suediei, unde se acordă premiile Nobel
Sergels Torg – kilometrul zero al Stockholmului
Imagine de pe Katarina Hissen
Surprinzător, am văzut mult mai multe muzee decât planificasem. În Muzeul bărcilor am văzut o barcă somptuoasă, cu care a fost dusă prințesa Victoria la Palatul regal. În Muzeul Vasa am văzut o corabie imensă, cea mai mare din epocă, scufundată pe la 1600, imediat după lansare și scoasă la suprafață în secolul XX, cu mari eforturi. Muzeul Skansen este un fel de combinație între Muzeul satului și o grădină zoologică – poți vedea acolo pe viu obiceiuri, tradiții, manufacturi, floră și faună specifică. La Palatul Regal, cu un singur bilet, vezi cinci muzee diferite – tezaurul, unul despre istoria castelului, unul cu armuri și calești, unul cu antichități colecționate de regi. Palatul propriu-zis constituie el însuși un muzeu, cu apartamentele regale și capela regală. Inițial fusese un castel de apărare, cu un simbol ce apare peste tot –trei coroane- care amintește perioada în care regele din Stockholm stăpânea trei regate unite, Suedia, Norvegia și Danemarca.
Muzeul bărcilor – barca regală
Muzeul Vasa – corabia scufundată și recuperată
Muzeul Skansen – atelierul de sticlărie
Un capitol aparte, poate cel mai spectaculos, l-au constituit croazierele la Tallin și Riga, prima la începutul concediului, a doua la sfârșit. Încep cu o paranteză. Vasele de croazieră din ziua de azi îmi amintesc de “Insula cu elice” de Jules Verne. Cu alte cuvinte, sunt adevărate orașe plutitoare, de sute de metri lungime, cu 10-15 etaje, cu sute de cabine, care pot transporta mii de persoane. Primul vas de asemenea dimensiuni pe care am urcat a fost un ferryboat, la traversarea Canalului Mânecii, din Anglia spre Franța. Pe cele trei punți de jos erau parcate mașinile și autocarele, iar pasagerii aveau la dispoziție alte patru-cinci etaje cu restaurante, cafenele, autoserviri, magazine de tot felul. Nu avea în schimb cabine, pentru că traversarea durează câteva ore și are loc ziua. Despre vasele de croazieră propriu-zise nu mai vorbesc, ați auzit sau văzut că au în plus piscine, săli și terenuri de sport, săli de spectacol. Ei bine, vasele care străbat în lung și-n lat Marea Baltică sunt o combinație între cele două tipuri și se numesc cruise-ferry. Datorită distanțelor relativ egale, au program fix, pleacă seara și ajung dimineața la destinație. Ca urmare, au și punți pentru mașini, au și sute de cabine pentru pasageri. La masa de seară am înțeles, în sfârșit, de ce bufetul suedez se numește așa. N-am văzut niciodată atâtea sute de feluri de mâncare, de la cele orientale până la felurile picante din America de Sud. Nici după masă nu te plictisești, poți bea un cocktail la un bar, poți urmări un spectacol de variete din loja unui teatru, poți pierde ore în magazinele de parfumerie, dulciuri sau băuturi, la prețuri Tax free. Personal, am stat pe punte până a apus soarele și am făcut sute de fotografii. Câteva ore, până iese vasul în largul mării, peisajele sunt mirifice – insule, peninsule, cu stânci sau cu verdeață, câte-o casă singuratică, bărci cu vele plutind alene sau bărci nervoase cu motor, mulți pescăruși și, din când în când, un alt dinozaur ca al nostru, care poartă în pântece mii de oameni.
În particular, trebuie să spun că în urma croazierelor am avut încă un câștig neplanificat – în sfârșit am început să diferențiez cele trei țări baltice. Până anul acesta, știam trei nume de țări –Estonia, Letonia și Lituania- și trei nume de capitale –Riga, Tallin, Vilnius- fără nicio corespondență între ele. Ei bine, acum știu că Estonia, cea mai nordică dintre țările baltice, are capitala Tallin, moneda euro și o bunăstare care se vede atât în magazine, cât și în aspectul clădirilor. Tallinul vechi are un iz de oraș medieval timpuriu, cu turnuri și ziduri de apărare, cu case îngrijite, dar înghesuite, cu un etaj sau două, cu acoperișuri roșii și țuguiate.
Letonia, pe de altă parte, are monedă proprie –lats- și un nivel de trai ceva mai scăzut, lucru convenabil pentru vizitatori, pentru că toate prețurile sunt mai mici. Riga veche are un aspect complet diferit de Tallin, se vede că odinioară a fost o capitală înfloritoare. Clădirile, cu alură de palate, mi-au amintit de Praga și alte orașe din imperiul habsburgic. E drept că jumătate din ele au un aspect cam ponosit, dar de sub tencuiala coșcovită iese la lumină splendoarea de odinioară.
În Lituania, cea mai sudică dintre cele trei țări, n-am ajuns și probabil nici nu voi ajunge vreodată. Mai ales că Vilnius nu e port la mare, deci posibilitatea unei croaziere este exclusă.
Înainte de a încheia, să nu uit: Stockholm, Tallin, Riga, trei capitale, trei halbe la colecție!
Și cum am ajuns la sfârșitul călătoriei, pot face o apreciere de ansamblu: a fost cel mai reușit concediu, din toate punctele de vedere. N-am stat tot timpul cu ceasul în mână și cu teama că nu ne încadrăm în program. N-am făcut nicio planificare prealabilă, tot ce am văzut a fost o noutate absolută. Pe de altă parte, am văzut mai multe decât în multe alte concedii. Și, mai presus de toate, l-am petrecut cu oameni dragi.
Cornel, Leni, Anca și Dan vă spun: La revedere!
Înainte de a pleca, am revăzut în minte toate cunoștințele mele despre Suedia, nu prea multe. Mai întâi, știam încă din copilărie că suedezii s-au războit cu polonezii (din romanele lui Sienkiewicz) și cu rușii (dintr-un roman biografic despre Petru cel Mare de Aleksei Tolstoi). Odată ajunși acolo, am aflat că polonezii sunt în continuare foarte rău văzuți în Suedia, nu datorită sechelelor istorice, ci a comportării anumitor specimene, asemănătoare cu cele care ne fac nouă reclamă proastă în Italia și Franța.
Mai știam despre Suedia un lucru, în general mai puțin cunoscut: că actuala dinastie regală se trage dintr-un mareșal al lui Napoleon, Bernadotte. Făcusem în minte chiar o paralelă cu unul din generalii lui Alexandru cel Mare, Ptolemeu, care a întemeiat în Egipt o dinastie ce a durat sute de ani. Însă când am vizitat Parlamentul Suediei, ghida mi-a schimbat un pic impresiile – Bernadotte n-a fost impus pe tron de Napoleon, ci de Parlamentul suedez, în momentul în care regele, bătrân, nu avea urmași la tron. De ce Bernadotte? Printre altele, pentru că, în urma unei bătălii, eliberase cu generozitate 1600 soldați suedezi.
În sfârșit, mai știam despre Suedia un lucru de dată mai recentă, că în 2010 avusese loc nunta prințesei Victoria, moștenitoarea tronului. A fost evenimentul monden cel mai mediatizat din Europa, după nunta anterioară a prințesei Diana și înainte de cea ulterioară, a prințului William cu Kate Middleton. Și aici aveam să aflu lucruri noi – prințesa Victoria s-a măritat cu antrenorul ei personal de fitness, lucruri imposibile cu o sută de ani în urmă. Și fitnessul și mezalianța.
Odată ajunși la domiciliu, am aflat că Anca și Cornel locuiesc în Stockholm doar cu numele. De fapt, apartamentul lor se găsește la 20 kilometri de centrul orașului, lucru mai degrabă avantajos – se îmbină în mod fericit confortul vieții urbane cu liniștea vieții de la țară. Cartierul lor este înconjurat de parcuri, printre blocurile rare poți vedea terenuri de joacă pentru copii, terenuri de sport, fântâni arteziene, mese, băncuțe și locuri amenajate pentru grătar. Când am văzut primul iepure traversând o alee am făcut ochii mari, după aceea ne-am obișnuit. La zece minute distanță se găsește un lac cu o mică plajă și cu locuri amenajate pentru pescuit, înconjurat de o pădurice străbătută de alei, numai bune pentru plimbări și jogging.
Într-o seară pe la 10, când pe acolo încă e lumină (nu sunt chiar nopți albe, dar sunt foarte scurte), am plecat cu Cornel și încă un vecin la pescuit. Eu am renunțat primul și era cât pe-aci să prind un pui de somn, întins pe pontonul din lemn. Ei n-au prins nici atât. Și totuși, avea balta pește, peste câteva zile Cornel a prins în fața noastră un păstrăv frumușel, în timp ce doamnele se ocupau de pregătirea unei mese în sânul naturii, iar eu nu mă mai săturam să fotografiez în stânga și-n dreapta.
În ciuda distanței, în 20 minute ajungi până în centru cu un tren rapid suburban, o combinație între un tren obișnuit și metrou. În Stockholm mijloacele de locomoție fiind de multe tipuri, au alocate câte o literă – tramvai, autobuz, metrou, tren suburban (pe ăsta îl țin minte, pentru că-l foloseam zilnic, J = pendeltag), tren obișnuit de persoane, bărci. Bărcile sunt un fel de vaporetto, ca în Veneția. De ce bărci? Pentru cei care nu știu, Stockholm se găsește pe un arhipelag, toate insulele fiind legate între ele printr-o rețea de poduri. De altfel, orașul vechi (Gamla Stan) era numit și “Orașul dintre poduri”. Cu un card valabil o săptămână am folosit toate mijloacele de locomoție, dar de departe cea mai plăcută plimbare a fost cea cu un vaporaș, o adevărată croazieră de două ore.
Spre deosebire de alte concedii, petrecute sub formă de circuit, în care abia dacă aveam timp pentru obiectivele turistice, de data asta am încercat să fiu atent și la aspecte specifice, tradiții și obiceiuri. Suedezii mi s-au părut a fi ordonați, dar nu pedanți, civilizați, dar fără o politețe excesivă, calmi și zâmbitori, dar nu exuberanți. Au cutume la care nu te-ai fi gândit, respectate de toată lumea. Pe scările rulante, cei mai puțin grăbiți se așează pe latura dreaptă și lasă în stânga un culoar pentru tinerii care vor să urce sau să coboare treptele în viteză. Pe stradă, dacă izbești pe cineva din greșeală, îți zâmbește vag dar nu pierde vremea cu reproșuri și nici nu așteaptă scuze. În metrou, Cornel a încercat în primele zile să ofere locul unei persoane mai în vârstă și a fost apostrofat timp de câteva minute de doamna furioasă, jignită că a fost luată drept o handicapată.
Suedezilor le place să bea, dar nu își permit excesele, pentru că băuturile alcoolice sunt foarte scumpe și se vând numai în magazine speciale. O scăpare o constituie vasele de croazieră, unde după ce se iese din apele teritoriale suedeze, băutura este Tax free.
Când merge cineva la medic, prima întrebare este dacă face sport. Lipsa de mișcare este considerată prima cauză a bolilor. Drept care vezi peste tot persoane în aer liber, mișcându-se sau profitând de soarele blând. Vezi oameni pe bănci, pe iarbă, pe pietre, pe scări, pe parapete, peste tot unde se poate face un pic de plajă. Am văzut câteva persoane în costume de baie pe gazonul din fața Parlamentului. În multe locuri publice, inclusiv pe iarba din parcuri, sunt puse la dispoziție șezlonguri, lucru care mi-a adus aminte de St James's Park din Londra.
Pe aleile din parcuri se face jogging. Pe canalele dintre insule vezi caiace sau alte tipuri de bărcuțe. Există peste tot piste pentru biciclete și Anca a trebuit de câteva ori să mă smulgă de acolo, pentru că eu mergeam cu capul în nori și cu ochii în aparatul de fotografiat, iar bicicliștii nici nu concep că pietonii le stau în cale în zone unde e dreptul lor exclusiv.
Și din alte puncte de vedere a fost un concediu atipic. N-am planificat nimic, n-am făcut nicio documentare prealabilă. Și totuși, am ajuns să văd aproape toate atracțiile turistice din Stockholm. La Palatul Regal, am avut norocul, la schimbarea gărzii, de o fanfară care a ținut un concert de peste jumătate de oră. La Parlament am prins o zi de vizită cu ghid. În Piața Mare (Stortorget), am fotografiat Academia Suedeză, locul unde se dau anual premiile Nobel. Mi-a fost jenă să bat la ușă, mi-am zis “Las’ că, dacă e cazul, mă anunță ei”. În apropiere, am vizitat Biserica Regală, unde sunt încoronați regii Suediei și unde s-a oficiat nunta prințesei Victoria. Am ajuns la Primărie, o clădire veche cu un turn spectaculos; la podul Katarina, de unde poți admira de sus o bună parte din Stockholm; la Piața Sergel (Sergels Torg), supranumită T-Centralen, pentru că e un fel de kilometru zero al orașului, capul de linie al metroului (T este litera specifică metroului).
Schimbarea gărzii la Palatul Regal
Parlamentul suedez
În stânga, turnul Primăriei
Piața Mare – pe fundal, Academia Suediei, unde se acordă premiile Nobel
Sergels Torg – kilometrul zero al Stockholmului
Imagine de pe Katarina Hissen
Surprinzător, am văzut mult mai multe muzee decât planificasem. În Muzeul bărcilor am văzut o barcă somptuoasă, cu care a fost dusă prințesa Victoria la Palatul regal. În Muzeul Vasa am văzut o corabie imensă, cea mai mare din epocă, scufundată pe la 1600, imediat după lansare și scoasă la suprafață în secolul XX, cu mari eforturi. Muzeul Skansen este un fel de combinație între Muzeul satului și o grădină zoologică – poți vedea acolo pe viu obiceiuri, tradiții, manufacturi, floră și faună specifică. La Palatul Regal, cu un singur bilet, vezi cinci muzee diferite – tezaurul, unul despre istoria castelului, unul cu armuri și calești, unul cu antichități colecționate de regi. Palatul propriu-zis constituie el însuși un muzeu, cu apartamentele regale și capela regală. Inițial fusese un castel de apărare, cu un simbol ce apare peste tot –trei coroane- care amintește perioada în care regele din Stockholm stăpânea trei regate unite, Suedia, Norvegia și Danemarca.
Muzeul bărcilor – barca regală
Muzeul Vasa – corabia scufundată și recuperată
Muzeul Skansen – atelierul de sticlărie
Un capitol aparte, poate cel mai spectaculos, l-au constituit croazierele la Tallin și Riga, prima la începutul concediului, a doua la sfârșit. Încep cu o paranteză. Vasele de croazieră din ziua de azi îmi amintesc de “Insula cu elice” de Jules Verne. Cu alte cuvinte, sunt adevărate orașe plutitoare, de sute de metri lungime, cu 10-15 etaje, cu sute de cabine, care pot transporta mii de persoane. Primul vas de asemenea dimensiuni pe care am urcat a fost un ferryboat, la traversarea Canalului Mânecii, din Anglia spre Franța. Pe cele trei punți de jos erau parcate mașinile și autocarele, iar pasagerii aveau la dispoziție alte patru-cinci etaje cu restaurante, cafenele, autoserviri, magazine de tot felul. Nu avea în schimb cabine, pentru că traversarea durează câteva ore și are loc ziua. Despre vasele de croazieră propriu-zise nu mai vorbesc, ați auzit sau văzut că au în plus piscine, săli și terenuri de sport, săli de spectacol. Ei bine, vasele care străbat în lung și-n lat Marea Baltică sunt o combinație între cele două tipuri și se numesc cruise-ferry. Datorită distanțelor relativ egale, au program fix, pleacă seara și ajung dimineața la destinație. Ca urmare, au și punți pentru mașini, au și sute de cabine pentru pasageri. La masa de seară am înțeles, în sfârșit, de ce bufetul suedez se numește așa. N-am văzut niciodată atâtea sute de feluri de mâncare, de la cele orientale până la felurile picante din America de Sud. Nici după masă nu te plictisești, poți bea un cocktail la un bar, poți urmări un spectacol de variete din loja unui teatru, poți pierde ore în magazinele de parfumerie, dulciuri sau băuturi, la prețuri Tax free. Personal, am stat pe punte până a apus soarele și am făcut sute de fotografii. Câteva ore, până iese vasul în largul mării, peisajele sunt mirifice – insule, peninsule, cu stânci sau cu verdeață, câte-o casă singuratică, bărci cu vele plutind alene sau bărci nervoase cu motor, mulți pescăruși și, din când în când, un alt dinozaur ca al nostru, care poartă în pântece mii de oameni.
În particular, trebuie să spun că în urma croazierelor am avut încă un câștig neplanificat – în sfârșit am început să diferențiez cele trei țări baltice. Până anul acesta, știam trei nume de țări –Estonia, Letonia și Lituania- și trei nume de capitale –Riga, Tallin, Vilnius- fără nicio corespondență între ele. Ei bine, acum știu că Estonia, cea mai nordică dintre țările baltice, are capitala Tallin, moneda euro și o bunăstare care se vede atât în magazine, cât și în aspectul clădirilor. Tallinul vechi are un iz de oraș medieval timpuriu, cu turnuri și ziduri de apărare, cu case îngrijite, dar înghesuite, cu un etaj sau două, cu acoperișuri roșii și țuguiate.
Letonia, pe de altă parte, are monedă proprie –lats- și un nivel de trai ceva mai scăzut, lucru convenabil pentru vizitatori, pentru că toate prețurile sunt mai mici. Riga veche are un aspect complet diferit de Tallin, se vede că odinioară a fost o capitală înfloritoare. Clădirile, cu alură de palate, mi-au amintit de Praga și alte orașe din imperiul habsburgic. E drept că jumătate din ele au un aspect cam ponosit, dar de sub tencuiala coșcovită iese la lumină splendoarea de odinioară.
În Lituania, cea mai sudică dintre cele trei țări, n-am ajuns și probabil nici nu voi ajunge vreodată. Mai ales că Vilnius nu e port la mare, deci posibilitatea unei croaziere este exclusă.
Înainte de a încheia, să nu uit: Stockholm, Tallin, Riga, trei capitale, trei halbe la colecție!
Și cum am ajuns la sfârșitul călătoriei, pot face o apreciere de ansamblu: a fost cel mai reușit concediu, din toate punctele de vedere. N-am stat tot timpul cu ceasul în mână și cu teama că nu ne încadrăm în program. N-am făcut nicio planificare prealabilă, tot ce am văzut a fost o noutate absolută. Pe de altă parte, am văzut mai multe decât în multe alte concedii. Și, mai presus de toate, l-am petrecut cu oameni dragi.
Cornel, Leni, Anca și Dan vă spun: La revedere!
055629
0
Pentru toate acestea și pentru valoarea informativ-culturală a conținutului, mă văd obligat să pun un asterisc :)