Ioan-Mircea Popovici

Esențial, în tabloul acesta-i desenul
Care se lasă împlinit de culoarea poveștii
Vorba ta cade ca un accent, chiar aici
“…în această fericire poți să mori,
o dată sau de mai multe ori!...”
Și dacă ne izbește-un bulgăre-n parbriz
Aruncat din fereastra dimineții, vedem că
Între două orhidee
Tocmai a înflorit Domnișoara Yka-Crăciunica

Gemene, Inspirația și Fantasia mi-au pus pe cap o pălărie de Don Quijote, sub braț, o mătură de om de zăpadă și-au început să arunce cu bulgări în mine... Au ținut-o așa până a venit Doamna Ludens cu trăsura ei cu coviltir, mi-a furat pălăria și mătura și-au dispărut toate trei... În urma lor a rămas bulgăreala cu amintirile de azi, de mâine și de ieri. Trei zile la rând, ca-n Clasele de Resturi Modulo Trei, Scară Nouă cu Trei Trepte, Treapta Zero, Treapta Unu și Treapta Doi. Pe scara aceasta, amintirile se țin după noi... Mai ales cele de joi... Cu bulgăreala aceasta-mi aduc aminte ziua-n care-am derapat cu mașina și m-am oprit într-un tei…

S-au adunat Poveștile pe portativ
acum, ca atunci când am zis:
taci tu, gândule subțire și albastru precum marea
treci de strada pietruită și coboară pe cărarea
cea pe care, dimineața, inima-ți atinge zarea…

Iată-ne-n Povestea aceasta de iarnă/ La prima oră de joi/ Când toate gândurile sunt noi/ Bulgăreala cu amintiri este în toi... Vorbele tale m-au uns pe suflet... Rana din tâmplă s-a vindecat... Tu cite;ti, eu te ascult: "se deschid cărțile
fiecare cuvânt primește o inimă și fiecărei inimi i s-a dat un om
pe care să-l îmblânzească după puterea sa" Iubirea și prietenia-i îmblânzește pe oameni. Oamenii devin mai iertători, mai îngăduitori, mai înțelegători și toate acestea-i fac mai frumoși și mai buni...

Las semnul de pas desculț prin zăpadă
Tălpile mele încinse mă dau de gol, din plin
Martor și actor la gâlceava clipelor lungi
Nici n-am început bine bulgăreala cu amintirile
Că m-am trezit ieșit din ultima oră de miercuri
În prima oră de joi,
Ceea ce-ar fi deja o eroare de orientare
Stelele căzătoare, care sunt mai norocoase/ Cad la mine pe plajă sau în mare.../ Una din Stele este Fata Mării,/ Cu valurile furtunii sărite peste Dig/ Am ajuns la amicul Yannelis-Alexis Pipirig/ Care tocmai primise-o cărămidă-n tâmplă/ Se mai întâmplă, a spus el, ștergând cu un bulgăre, rana…
Bila se rostogoleşte pe portativ căutând un motiv să se oprească într-un tiv cu iubire şi fericire…

Motto: „Dacă nu știi în ce port vrei să ajungi, nici un vânt nu este favorabil bărcii tale.” "Dacă lipseşte ţinta, viaţa e o rătăcire" Lucius Annaeus Seneca

Când este să fie, este. Când nu și nu și nu, atunci, mult mai târziu, poate că, până la urmă, vine și Da… Demersul meu este să fac Pace între Da și Nu. Să nu se mai certe. Să se împace. Să se ierte… Frumos este când ne ridicăm unii altora mingea la fileu. Așa cum fac sfinții și îngerii din echipa lui Dumnezeu…

Priveste-mă-n ochi și spune-mi ce vezi. Ascultă-ți inima si spune-mi ce crezi. Semințe din cele văzute și din cele nevăzute fac ramuri înfloritoare din gânduri roditoare...
Poetica și Poietica merg mână-n mână, o zi, două, trei și uneori, mai mult de o săptămână printr-un spațiu poetico-pictural, cu un radical zburător spre izvorul plin de viață și dor. Galeria din RodAdoR s-a născut în curtea dintre trei case. Casa copilăriei, în care m-am născut, Casa cu ferestre roșii și Casa cu iederă…

Poetul face o introspecției pe care o duce într-o introiecție la Pescărie, acolo unde Viața este Pictură, Poveste și Poezie. Dintr-o clipă lungă care începe cu mai mulți ani în urmă, iată-ne, pregătiți să intrăm în Povestea Vieții, de la primele ore ale dimineții. Afară plouă, plouă, plouă... La noi, la Tomis, plouă cu bulbuci pe caldarâm… Zilele acestea, vijelia a smuls din rădăcini mulți copaci dintre prietenii mei…

Dintr-un blocaj pe Șoseaua Soarelui între rânduri de poveste s-a oprit un haiku...

Nisipurile
Spulberate de Crivăț
Fac dune pe câmp

Cu rugămintea de-a șterge repetarea comentariului, clipa lungă de acum vine cu Steaua de care vorbeam...

Frumos ca și când și ca și cum
“mai ales seara
după ce cădea soarele în neștire
trăiam ca și când
tot ce ne puteam închipui
ne era sortit să fie”
“mi se părea că lumea
este o mireasă cu ie
și miros de rășină în păr
eram îndrăgostit de umerii
pe care și-i purta goi
unul lângă via din deal
celălalt lângă fântâna de piatră”
“atunci mi s-a părut că am amintiri
între cuvinte mi se strecurau șoapte
despre capitolul întâi
dintr-o carte”…
și pentru multe altele de acest fel
las loc de Ploaie de Stele
ca și cum steaua acesta, a mea,
ar fi prima din ele…

Frumos ca și când și ca și cum
“mai ales seara
după ce cădea soarele în neștire
trăiam ca și când
tot ce ne puteam închipui
ne era sortit să fie”
“mi se părea că lumea
este o mireasă cu ie
și miros de rășină în păr
eram îndrăgostit de umerii
pe care și-i purta goi
unul lângă via din deal
celălalt lângă fântâna de piatră”
“atunci mi s-a părut că am amintiri
între cuvinte mi se strecurau șoapte
despre capitolul întâi
dintr-o carte”…
și pentru multe altele de acest fel
las loc de Ploaie de Stele
ca și cum steaua acesta, a mea,
ar fi prima din ele…

Vorba ardeleanului de la mare... Servus toc! Și tocul intră-n magie și scrie. Ieri s-a lansat prima seri de timbre cu picturile lui Ștefan Câlția. Inspirată lansare, chiar de 21 noiembrie - Ziua Mondială a Salutului.
Din semiprofil, sau din față, ucenica fumătorului de pipă îmi vine cu amănunte…
https://ro.pinterest.com/pin/395472411045479627/
https://ro.pinterest.com/pin/400750066841479590/
“ Ziua Mondială a Salutului, marcată în fiecare an la 21 noiembrie, este un prilej ca omenirea să-şi exprime preocuparea pentru pacea mondială.
Formă elementară de interacţiune umană, salutul este un pas important spre realizarea înţelegerii între oamenii de rase, naţionalităţi sau religii diferite.
Această zi, iniţiată în anul 1973 de fraţii Brian şi Michael McCormack din Omaha, statul Nebraska, SUA, şi susţinută de personalităţi publice, lideri religioşi, laureaţi ai Premiului Nobel pentru Pace, a fost sărbătorită pentru prima dată în contextul conflictului, din octombrie 1973, dintre Egipt şi Israel, ca o formă de protest nonviolent la adresa războiului.
Primele atestări ale salutului fac referire la formele de supunere şi datează din vremea primelor dinastii chineze, când oamenii de rând îşi acopereau ochii cu palma pentru a nu fi orbiţi de lumina emanată de strălucitul împărat. În acest obicei, îşi are originea salutul militar. În vremea romanilor, salutul "Ave Cezar!" era însoţit şi de strângerea antebraţelor, ca semn de încredere, întrucât braţul neînarmat simboliza pacea şi prietenia.
Indiferent de zona de pe mapamond unde sunt utilizate, formele de salut contribuie la ameliorarea relaţiilor interumane şi aduc un plus de culoare vieţii, astfel că în fiecare an la 21 noiembrie, este subliniată importanţa comunicării în menţinerea păcii.”

La limita suportabilului ai luminat
Ca o stea căzătoare-ntr-un lac
Care se deschide-ntr-o mare

“Fiindu-mi frică de mâlul care hrănește tot
Iată-mă acum cu pași nesiguri vorbind despre povești de familie
De parcă ar fi niște medicamente pe care mi le bagă cineva pe gât...

...Am smuls flori, am scos uși din balamale
Atunci când nu trebuia
Și iată-mă de mână cu mine
De parcă aș fi alături de omul invizibil
Încercând să îmi reamintesc o grămadă de lucruri inutile...”

Cele două steluțe vin în “Viața lui ca și cum” exact în momentul în care pe “Pagina Jurnalului din FB” puneam întrebarea: Ce vezi în această fotografie? Căluțul de mare din Butucul cu povești l-am observant întâmplător. Așa se întâmplă-n RodAdoR. Butucul este o piesă a memoriei care se vede difuz pe un fundal musical. Acesta este și motivul pentru care-n Poveste am intercalat Cântecul Pescărușului de la Pescărie. Niciodată nu se știe de unde apare iepurele… Lungi clipe calde cu mulțumiri și o mie una de iubiri să vă dea Dumnezeu… Viața din “Galeria Ymposibilă”, fără să vreau, aduce puțin cu viața din “Menajeria de sticlă”…

Fiecare zi are o poveste. Ziua de azi a început, pentru mine, ieri seară. Pe pagina mea de amintiri am dat peste aceste repere. Bucură-te de ele aşa cum ştie inima ta să facă să fie, sănătate şi bucurie. Din unu se naşte o mie, Acum, dacă nu te pui de-a curmezișul pe drum, de la Amphiteatrul de piatră ajungi la Poveștile Gemenelor Julia, Adela și Felice…
https://www.youtube.com/watch?v=dbAbVCwaYS0
https://veronicastories.com/?fbclid=IwAR1kJbFQRytkh8jbbEJ27pWD_oEIUDX6cDW7YA3i81H60Sm-RS3h6fbLtd8#&gid=1&pid=5

Pentru cei care
Fiecare zi este o zi de naștere
Ecuațiile cu derivate parțiale
Devin prietenoase și vesele
Când coeficienții sunt constanți
Soluția acestor ecuații se numește
Integrală general la care se ajunge
Pe o scară de inițiere, specială
Cu pasaje semantice de genul:
Din toată vălmăşeala
Apare un peşte zburător
Vine la mine cu întrebarea
Domnu, unde pot găsi un izvor?
Aici este momentul să încercuim cu lumină
Singularităţile polare şi logaritmice
În peisajul interior al iubirii
Pasaj din care te-a atras
Partea aceasta de Ymposibil
„Un fel de Matematică schimbătoare
Precum o algebră universală
Factorizată în factori primi
Cu pietricele și scoici colorate
În cele mai perlate nuanțe aurii-ruginii”…

De la vorbe spuse-n dodii la fântâna lui Mircea Ciobanu
Nea Vasile dă cu banu să aleagă o cărare
Care pe care, cine pe cine, unde, când și cum
Să se oprească și să spună
Acesta-i Acel Atunci pe care-l așteptai să fie
Loc de-ntors cu carul pentru darul
Pe care să-l iei în spinare, ca pe o scară
Cu care să ajungi să culegi roadele
Din vârful mărului, cireșului și prunului
Acesta-i Acum în care
Cântecul dimineții se logodește cu Poezia
În care iubirea, dragostea și cântecul
Dau curaj puilor de lebădă
Să se despartă toamna de părinții lor
Și să-și facă de cap, pe lac
În tot felul de povești și istorioare…


Azi, de Înălțarea Sfintei Cruci, la Troița de la răscruce, am găsit geamantanul cu “Șapte povești care-ți fac ție bine”. Prima poveste care mi-a atras atenția a fost “Amintirea” lui Boris Vian. Ce-mi place la această poveste este că se simte spiritul Colegiului de Patafizica, pres¬tigios for al „Stiintei virtualului și al soluțiilor imaginare”. A doua poveste pe care o răsfoiesc acum este “În așteptarea lui Alexis”

https://www.calameo.com/read/004605841a5b52ce14ef9

pe portativ
notele invizibile
din braţele Y-ului
sus
fereastra
fereastră deschisă


vântul bate cu accente-n focare
lasă prima jumătate
stai aici să bem
că tare s-au strâns nodurile

pe aici
pe aici au trecut ei
ceata lui Eliade
spre Farul Albastru

http://farulalbastru.blogspot.com/

La Farul Albastru mă așteptau “Întâlnirile mele cu marea și zarea”

https://www.calameo.com/read/0048818959f69c52ce747

de pe vaporul meu
literele fug
în forme
să ajungă la tine cuvinte
care să-ţi bucure clipa asta lungă
cât să-ţi ajungă

am spus doar aşa
pe aici a trecut gândul meu
apoi am văzut
dincolo de întâmplare
că el tocmai trecea

Domnului Ștefan Petrea, zis Oceanul
Mulțumiri de la Pescăria din Mamaia
Prin răzoarele lui Soare-răsare
Direct din mare
Inceputul de Septembrie,
Găsește inima încă plină de vară
Motiv pentru care-n intervalul
August-Septembrie
Vara și Toamna sunt gemene
Care să-și semene-n daruri
Cu multe fotografii
Semințe vii pentru viitoare amintiri
O lebădă vorbitoare/ Luată de un val de mare/ A ajuns dansatoare/ Când soarele răsărea direct din mare/ La început, dansatoare pe raza de lumină/ Ca dansatoarele pe sârmă, de la circ/ Apoi a ajuns balerină/ Model într-un atelier de pictură/ Ca cel din romanul Turnul de abanos/ Devenit, mai târziu, Turnul de scoici...

Mulțumiri ambilor pentru lectură. N-am de gând să fiu evaziv dar ceea ce mă frământă este un adevărat motiv pentru Cântecul Întâmplărilor. Mai multe subiecte deodată le voi dezvolta altădată. Azi mă preocupă mai mult meciul Farului care va avea loc peste o oră, culorile și parfumul din Galeria YMPosibilă de la Pescărie. Despre Parfum tocmai am vorbit. Despre culori, atât pot să spun că: o combinație magistrală de verde, albastru, galben, portocaliu și roșu dă naștere unui cromatism cu amprentă de patrimoniu generat de Școala de vară de la Pescărie. Pe de altă parte, limba română este atât de bogată încât orice-ai spune, aproape că este imposibil ca ceea ce spui să nu o fi spus și altcineva înainea ta. În calendarul lui Isihie de la Pescărie de mâine începe Anul Nou Pescăresc-Bisericesc. Despre sărbătoarea de azi scrie pe larg aici:

https://www.antena3.ro/actualitate/religie/calendar-ortodox-31-august-2023-sarbatoare-importanta-inchinata-maicii-domnului-684330.html

Și dacă-i pe așa și dacă nu, un lucru este sigur. Și Pictorul și Romancierul și Poetul nu sunt altceva decât niște producători de himere…

Pe ramura lui da, florile au semințe roditoare… Între florile acestea și cântecul greierului are cuvinte… Ce zici tu-mi pare-n firea lucrurilor… “să pleci înspre unde nu știi, dar unde simți...” Cu alte cuvinte, “Mergi unde te poartă inima” și sigur vei ajunge unde simte ea că e bine…

https://101books.club/carte/descarca-susanna-tamaro-mergi-unde-te-poarta-inima-pdf

“De cum m-a văzut apărând la intrare, Buck a început să alerge în cerc ca un nebun. Apoi, pentru ca să-şi manifeste fericirea, a devastat lătrând două sau trei răzoare. De data aceasta, n-am avut inimă să-l cert. Când a venit lângă mine, cu nasul murdar de pământ, i-am spus: „Ai văzut, bătrânelul meu? Suntem din nou împreună”. Şi l-am scărpinat după urechi…”

Când o Poetă-ți spune: “Vii? Te astept...”
Fără să-ți spună unde te așteaptă
Pe un câmp verde, într-un cort-nacelă
Cu balonul zburător pregătit pentru zbor
Sau într-un port, pe un vapor
Nu mai pui întrebări și-o tai de-a curmezișul
Împăcând între ele cel 7 zări
Ale celor 7 nedeterminări
Cu metamorfozele Infinitului la scară
Mergi pe urmele ei
Într-o poezie cu fluturi...

“mi-a trebuit o zi să mă transform, prietene/o zi în care să îmbrac haină de soare/să muște lumina fiecare deget întins spre mine/stăteam în vitrină/printre manechine liniștea gemea de foame/dincolo, cuvintele sunau ca niște clopoței/tu-mi aruncai poeziile pe o frunză/cea mai frumoasă trăia în mine…”

Cuvintele mele sunt în plus. Ale tale spun totul. “hai în carusel, prietene/ am locuri libere… te agăți de o bară/sprijini un picior/ treci/ orice se poate întâmpla/saltul în gol te strigă/tu nu-i auzi cuvintele/treci din nacelă în nacelă cu prețul cunoașterii de sine…”