Jurnal
Sfintei Elena de la Pescărie
(S-au trezit iar spiriduşii)
4 min lectură·
Mediu
Pentru prima pagină din albumul cu lebedele vreau această scrisoare în care să prind cântecul greierului dintre florile de bună-seara însoțit de cântecul valurilor de la Pescărie, colorat de lătratul Dorrei, susținut de fetele ei, Ponna și Dorruța… Darul acestei veri trece hotarul în toamnă, unde singurătăţile se caută între ele, într-un imaginar fără hotar, plin de culoare, de amintiri şi de nectar. Acolo unde Infinitul stă-ntr-un vârf par sau impar, ca orice natural poate fi un zbor, nor, dor, pescăruș, porumbel, lebădă, câine, vulpe, iepure, pisică…
Vezi Norișorul acesta pe tot cerul senin? Este prietenul meu cel mai bun în momentul de acum. L-am luat cu mine la întâlnirea cu lebedele. Lebedele dormeau. Când au simțit Norisorul au lungit toate gâtul spre cer să-i dea un sărut. Norișorul le-a răspuns cu lacrimi de fericire, câteva picături de ploaie...
Toată recunoștința mea Sfintei Elena de la Pescărie pentru dragostea pe care o pune-n îngrijirea familiei de lebede… Azi, a treia zi de la 9 a 9-a, facem o mică retrospectivă la Pescărie. Pe 8 August aniversam Ziua Internațională a Pisicilor. Generos, motanul meu, Domnul Picasso, inventiv cum este, a extins aniversarea la Săptămâna Lebedelor, Pălăriilor, Pescărușilor, Bărcilor, Câinilor și Pisicilor, nu de altceva dar așa-i place lui să se joace cu clipele zurlii, să le pună-n amintiri cu adăugiri și iubiri…
Matematicește vorbind, ceea ce pentru unii este tot una cu a spune că păsărește vorbind, lărgind intervalul cu valul, calul, logaritmul și radicalul, avem următoare situație: Când stau de vorba cu puii de lebădă, cu porumbeii, cu ciorile și cu pescărușii, mă înțeleg cu ei și cu ele prin ceea ce simte inima mea,
fapt care se vede-n aceste fotografii…
S-au trezit iar spiriduşii
Să-ţi ascundă-n ghiduşii
Rănile purtate-n suflet
Ieri o sută, astăzi mii
Lebedele de la Pescărie au adunat în jurul lor o lume frumoasă, deschisă şi plină de viaţă. În lumea aceasta am întâlnit un marinar cu porecla Transfugul. Între poveştile de pe mare şi din porturi, din loc în loc ieşeau la suprafaţă adevărurile. Primul adevăr spus de Transfugul este esenţial: părerea mea este că suntem într-o direcţie greşită. Eu i-am spus că aparenţele înşeală şi că esenţele nu stau la suprafaţă. Ce mi-a plăcut la prietenul acesta de la lebede, faptul că citeşte şi nu este indiferent la ce se întâmplă-n jurul lui. La ultima întâlnire mi-a adus aminte de filozofia lui Dale Carnegie. Merită să le punem în discuţie: 1. Zâmbetul nu costă nimic, dar are foarte mare valoare. 2. Vrei să strângi miere, nu distruge stupul. 3. Dacă viaţa îţi oferă o lămâie, fă din ea o limonadă. 4. Dacă vrei să schimbi pe cineva, începe de la tine. Este mult mai binevenit şi mai sigur. 5. Fiecare om este prost 5 minute pe zi. Adevărata înţelepciune este să nu treci de această limită. Cică, nu toate furtunile vin să ne perturbe viaţa. Unele vin să ne
arate calea...
Peste două zile este Înălțarea Sfintei Cruci, fapt care mă face să dau un citat din discuția lui Iisus cu Nicodim: “Din convorbirea lui Iisus cu Nicodim
“Dacă v-am spus cele pământești și nu credeți, cum veți crede dacă vă voi spune cele cerești? Nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer. Și, după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie să Se înalțe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”…
Pritocit pe gânduri albe albăstrite cu cerneală
Munca ta-i precum minunea puiului salvat din oală
Fiind vorba de-o minune de pe scara cu minuni
Sigur că-i precum izvorul care udă nouă lumi
Și în fiecare lume, nouă muze îți slujesc
Să ai inima un templu, un Lăcaș Dumnezeiesc
Poate nu vedeam minunea când din ochiul nucului
S-a prelins o clipă lungă, salvând puiul cucului
Și acum aștept minunea să-nceteze clipa lungă
Să salvăm un cuib de barză cu albastrul de pe-o dungă
Ţârâitul de la greieri cântă-n mine toată vara
Colorându-mi clipa lungă cu albastrul de pe scara
Zilelor în care lumea se întoarce de la munte
Şi aleargă drept la marea amintirilor cărunte
Un suspin dublat de-un zâmbet mă scăpă prin cafenele
Cu schimbările de zodii, cu poveşti şi cu belele
Care de pe Strada Doamnei, la mansarda cu picturi
Plimbă gândul iscodirii-n geamantan cu scriituri
Pe aici, în lumea-n care n-ai nici zile şi nici nopti
Şi culorile sunt oarbe şi o uşă-i mii de porţi
Ţi-ai găsit să-ţi faci tu casa cu grădină şi livadă
Să salvezi tu prietenia, orbul să il faci să vadă
Zilele-ţi păreau cât clipa care trece făr’ s-o simţi
Ascunzându-se-n minuni
În livada ta cu vie și pruni…
Constanța, Marți, 12 Septembrie, 2023
021.268
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan-Mircea Popovici
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 792
- Citire
- 4 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan-Mircea Popovici. “Sfintei Elena de la Pescărie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-mircea-popovici/jurnal/14173672/sfintei-elena-de-la-pescarieComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
De la vorbe spuse-n dodii la fântâna lui Mircea Ciobanu
Nea Vasile dă cu banu să aleagă o cărare
Care pe care, cine pe cine, unde, când și cum
Să se oprească și să spună
Acesta-i Acel Atunci pe care-l așteptai să fie
Loc de-ntors cu carul pentru darul
Pe care să-l iei în spinare, ca pe o scară
Cu care să ajungi să culegi roadele
Din vârful mărului, cireșului și prunului
Acesta-i Acum în care
Cântecul dimineții se logodește cu Poezia
În care iubirea, dragostea și cântecul
Dau curaj puilor de lebădă
Să se despartă toamna de părinții lor
Și să-și facă de cap, pe lac
În tot felul de povești și istorioare…
Azi, de Înălțarea Sfintei Cruci, la Troița de la răscruce, am găsit geamantanul cu “Șapte povești care-ți fac ție bine”. Prima poveste care mi-a atras atenția a fost “Amintirea” lui Boris Vian. Ce-mi place la această poveste este că se simte spiritul Colegiului de Patafizica, pres¬tigios for al „Stiintei virtualului și al soluțiilor imaginare”. A doua poveste pe care o răsfoiesc acum este “În așteptarea lui Alexis”
https://www.calameo.com/read/004605841a5b52ce14ef9
pe portativ
notele invizibile
din braţele Y-ului
sus
fereastra
fereastră deschisă
vântul bate cu accente-n focare
lasă prima jumătate
stai aici să bem
că tare s-au strâns nodurile
pe aici
pe aici au trecut ei
ceata lui Eliade
spre Farul Albastru
http://farulalbastru.blogspot.com/
La Farul Albastru mă așteptau “Întâlnirile mele cu marea și zarea”
https://www.calameo.com/read/0048818959f69c52ce747
de pe vaporul meu
literele fug
în forme
să ajungă la tine cuvinte
care să-ţi bucure clipa asta lungă
cât să-ţi ajungă
am spus doar aşa
pe aici a trecut gândul meu
apoi am văzut
dincolo de întâmplare
că el tocmai trecea
0

pe mine m-a săturat
frumos!