Mă grăbesc, Igitur, să-ţi zic

Acum, pe vapor, când lumea-mi stă-n poveste mai bine decât pe pământ, felicitărilor de azi le adaug urările de pace, de împliniri și de bine… În grupul apei inelul de logodnă cu cheile poveștii pe portativ cu motiv… La Porţile Levantului doar visele mai sunt vii... Venea un miros de cafea, alge și scoici Pe Cărarea Lunii adusă de Alexis de la capătul lumii Cu deschiderea spaniolă, pion e4, gambitul regelui, Începem partida de Șah cu Hazardul -Ce faci, mă, Buburuz? -Mă descopăr Adun lumina din privire şi fac cu ea un nod de gând Şi număr visele pierdute între iluziile scării Slăbesc din clauze prea grele şi fac un gard din dunga zării E lună plină cu lumină pe paşi desculţi prin Infinit Şi-n nenumitele nelinişti e loc deschis pentru iubit Pe unde-i, oare, locul ăsta, desprins din armonii cereşti Decât acolo unde viaţa dă rodul viselor lumeşti Şi undeva-cândva, din rouă şi dintr-un zbor de pescăruş, Făceam durerilor livadă şi le lăsam scări de urcuş Luând fragilităţi rotunde, făcând din ele temelii Săpând adânc într-o fântână, într-un deşert cu reverii... Tună prelung un inel de fum s-a pierdut pe drum La piciorul patului bila s-a oprit din rostogolire Mă grăbesc, Igitur, să-ţi zic ca să ştii mâine la 12:21 în jurul lui Pann începe piesa ta într-un singur act încheindu-se după 17:34 la amphiteatru de piatră… Întind puţin mâna spre Infinit câte un fir de nisip pe dunga albastră hrăneşte o scoică născătoarea perlelor din şirag… În jocul acesta Eu eram Tu şi Tu erai Eu Pe cărarea arsă de curcubeu un copil înalţă un zmeu paralele inegale rătăcesc în nicicând pe aceeaşi cale... Pânza albă mă obosise când să-mi aduc aminte detaliile orbitele-mi erau goale departe începutul acesta albul atacă tâmplele negrele gândurile fumul trecea prin oglindă dinspre piramidă bătăi cu cântec de ceas... Plouă în Tomisul meu bătrân plouă cu bulbuci pe caldarâm joc secund de imagini şi noduri într-o mie de coduri şi câteva poduri atât cât să vezi că nu visezi… Cerul și-a adunat albastrul din întuneric Soarele și-a strâns și el focul în chihlimbar de dincolo de cuvinte venea un miros de alge și scoici barca pescarului trecuse pe după dig spre stâncă acolo unde-i place lui culegătorului de perle să plonjeze-n apa cristalină și adâncă, adâncă, adâncă… Cu încetinitorul pe clipe lungi îşi aduce aminte fiecare gest tot mai adevărat cuvintele au început să-ţi semene în miresmele câmpului cosit din serile de vară în cântul de stele şi greieri și-n toate cele… Se pornise vijelia am luat distanţă de ieri, de azi şi de mâine vin cu barca să salvez pânzele albe... un fulger brăzdează cerul mă trezisem dintr-un exercițiu la şapte mâini băusem cafeaua fără să-i văd cărările între scară şi pendul peretele scorojit s-a uitat la mine şi mi-a vorbit https://primatreapta2010.blogspot.com/ călare pe ponei pitica-mi aruncă punga ei de tutun cu iarbă de mare… Pe cărările inimii scârţâie frâna trenului bagajele pică pe călători de pe peron zboră 7 ciori… https://www.calameo.com/read/003035307704dfb8cfe3e?fbclid=IwAR3LCtEzl0Rz1Ro7PfbzzUQ7cstSQ3NTQ65oTRo3a9jBWUC4DLEQ1a8sCJ8 Nici nu ridicaserăm bine cortul pe Plaja Gâtanul, la 7 km de Cetatea Histria, că a început ploaia şi-a ținut potopul trei zile şi trei nopți de ne-au înconjurat apele când a lăsat-o mai moale Mircea Jr a ieşit să arunce undiţa a scos trei caraşi din trei aruncări şi ploaia s-a pornit din nou atunci am făcut un plan de cum încetează, lăsăm cortul luăm sacii cu hainele şi-o tăiem la maşină când am ajuns la şosea a ieşit și Soarele şi-a ţinut seninul o lună vreme în care s-a născut ea, Cartea Cafelei… Constanța, Marți, 21 Noiembrie, 2021