Ioan-Mircea Popovici

iau urma matricii
adică-n diagonală
și zic
nu-i nimic


"și ce dacă n-ai nici o identitate și te-ai înstrăinat atît de tare de oameni"


se simte experiența ta
la baraca de tir

"tu încă ai puterea să nu-ți pese"

"atunci toate neputințele tale de astăzi vor fi neputințele tuturor oamenilor
și fără rezerve o să oferi în tăcere iubirea
în care ai aruncat fără milă ura dezgustul și nepăsarea și scîrba
ce-ai strîns în toți acești ani "

Singura care-i cu jurnalul la zi este Ponna. Uită-te ce meticuloasă-i cu notițele.



Ghiorghiță s-a luat după Aristos
Aristos s-a bazat pe Grigore
Grigore-i cu nostalgia lanului de secară


Când am ajuns la Părintele Daniel
m-a întâmpinat:

„Tinere, ție îți zic, trezește-te!

Când vii cu cheile?”

Minunea avea să se întâmple peste câteva zile.

rareori se întâmpă minunea
sub ochii tăi
ca acum

"în ea s-a zbătut
o apă tulbure și fără de-mpăcare
de-aș fi suflat deasupra-i ar fi curs
și-ar fi plecat firesc să-și caute o mare"

Vin de la Vasile
care merită o stea mare
aceasta-i doar oglindirea ei
ca o inchipuire
pură


"Stephanie nu există
A fost odată închipuirea unui poet
Care o iubea
Din nu știu ce cauză"

stau bucuriile la rând cu nostalgiile
din când în când
una o ia înainte
grăbită spre ceva
sau înspre undeva

aici este o fereastră-ntr-o lume
cu povestea vie

"Ce va face astăzi Michelle? era-n capul meu. Pe unde va mai umbla? Cum va reuși, oare, să țină și azi peste șiragul acela de mici insule în zăpadă, soarele aprins? Cum va scăpa azi neatinsă de cei care-o pândeau la fiecare pas?

Și ea se ascundea în vânt și apărea din viscol te miri unde. Se putea topi în pământ, putea să străbată distanțe inimaginabile – și era tot iarnă – într-o singură clipă. Singurul sprijin îi era lynxul credincios, întotdeauna la picioarele ei. De ea asculta luna schimbându-și fețele, ei i se supuneau stelele care știau când să clipească. Soarele răsărea de fiecare dată la locul lui. Aici, soarele doar îl ghicim uneori la amiază, în spatele perdelei groase de ceață amestecată cu fum. Apoi, uneori doar peste o noapte, găseam aceeași poveste în carte. Nu știu când Angella găsea timp să o mai și scrie. Filele se acopereau cu scrisul ei mărunt și atent, ca niște simple linii, de parcă erau urmele lui Michelle prin zăpadă. Apoi Angella cosea filele în cotor. Eu le vedeam doar gata scrise, când ea le cosea spunând alte povești."


ai grijă de îngerii scării
măcar când visezi cu Angella
înțelegi tu
cu inima

așa-mi place
să-l asociez pe Profesor
cu Semănătorul

aici e o sămână
care va rodi
pentru că a ajuns
unde trebuie

"a țâșnit din capul unuia o scânteie,
s-a proiectat, ca un asterisc necesar,
pe tabla ștearsă.
Desenul căpăta singur viață,
apoi zbura senin prin clasă,
de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic important."

partea aceasta

"Până și loazele căpătaseră gust pentru lecție,
păreau în al nouălea cer," îmi aduce aminte de
"Un pedagog de școală nouă"

uite că-mi veniră-n minte
Nadine, Eugenia, Anca, Valentina, Lili,
Nicole, Emma, Justina, Julia
toate femei din Năvodari
cu zarul de apă
în cercul de apă
una mai adevărată ca cealaltă


nu-mi place repetarea
"la noi în oraș femeile"
aduce a "cultură de masă"

le-am enumerat
pentru că există
și merită
fiecare în parte

îmi place partea acidă

"niște babe care stau pe băncile făcute de primărie scuipă semințe și vorbesc de rău
fetele frumoase și femeile care nu poartă basma pe cap la slujba de duminică"


am dat cu zarul de apă și mi-a ieșit că: excepție fac babele care trec pe la mănăstirea Părintelui Daniel să culeagă pilda semănătorului

să vezi și tu
cum se adună
florie Florișteanului
și gândurile
în dimineața călăreților
la cumpăna dintre
Sfântul Semănător
și celălalt
Culegătorul
pe rogojina Poetului
și scutul Oșteanului

"Unii dăduseră aprobare la urlat și se urla în neștire,"

alții
se opriseră la izvoare
într-o cântare
de Născătoare

la fericirea a 9-a
se ajunge prin toate celelalte
ca pe o scară
agățată de cornul lunii
în partea nevăzută a lumii

lui Lazăr din Târgu Neamț
i-a găsit Ghiorghiță
vapor

"creioane
pregătite să scrie sfârșitul încrederii"
fac desene subțiri de gravor
peisaje
cu personaje din rodador
pe carările sufletului
coborâtoare la Peșteră

fără nici o treabă
azi mergem la Dunăre
la albinari

așa suntem noi
jucătorii de Șah cu Hazardul
trec gardul doar cei care știu
să dea la o parte scândura devenirii
intrând în taina firii
de ziua în care
în calendar
personajul acela
din desenul începutului
este Botezătorul

rogojina și drezina
moștenite de la pașii desculți
prin stropii de rouă
care-a venit
cu o gutuie
să am model
pentru galbenul auriu
din rama de la mama

din vale
se aude cum curge
apa cascadei
de la mijlocul muntelui

s-au prins unii
la efectul de piramidă
dar nu întru totul

jucătorii de Șah cu Hazardul
se văd mâine
pe Terasă la Herimon

fără nici o treabă
azi mergem la Dunăre
la albinari

grădina mea s-a umplut de flori de bună-seara
în mijlocul ei
trei straturi cu floarea soarelui
în jurul florii cu țepi
una din ramuri
purtând numele
"până când"

"ca un semn de continuare
cum stăteam sub nuc
să povestesc măgăriile familiei Mic
se apropie un om de mine
și-mi zice"

iau prima treaptă
de pe scara fără nume
citesc bine semnele
și văd
că s-a întâmplat
ceea ce era de așteptat

astăzi am reînceput lupta cu Răul
nici nu putea să mă caute altcineva
să mi se alăture-n luptă
decât Coane Ștefan
cel împreună cu care
magia Tympului
de-a face fiecare clipa
să țină un an
nici că se putea mai bine
tocmai de aceea
celebrei invitatii

"Bună seara Coane, Domnule Profesor! Propun să ne vedem la terasa Alexia care se află pe Plaja cu Suflet, de unde se aude Radio Vacanța, în direc! La un pahar cu vin și cafea la nisip ne așteaptă însuși Marele Otoman Emin. Ora 17:00 vă convine? Abia aștept să ne vedem căci de mult aștept întâlnirea aceasta. Doamne-ajuta!"
răspund categoric cu Da
i-am dat de știre și lui Alexis
și-a confirmat prezența
cu toată Dragostea


de Sfântul Alexandru
ne vedem pe terasa Alexia
la ora 17:01 facem poza cu
toți Peninsularii Tomisului
Duminca o am dedicată
Împăratului Ceresc
Mângâietorul
Duhul Adevărului
care pretutindenea este
și toate le împlineste

cine lipsește la fotografia de grup
punem la bătaie
tunurile lui Krup

Întotdeauna și Niciodată
s-au făcut frați de cruce
ca o pecete pe imposibil
ca nimic din ce se poate implini
să nu rămână de izbeliște
cum multe au rămas
până acum

tot acolo
între scrisorile lui Alexis
am găsit Jurnalul albastru
din care aflu că Părintele Epictet
nu este la Galeșu
ci este la Mănăstirea de la Osmancea
una din mănăstirile de suflet
ale echipajelor mele

"Parintele Epictet
ține Jurnalul de vară
cu învățăturile lui Isihie
salutări de bine
să-ți fie"

ai invelit rana
într-un peisaj
cu ologi și milogi falși
și celelalte motive
punând degetul pe rană
aici

"realitatea asta și-a pierdut credibilitatea. nu mai are nimic din ce ar vrea
să fie o realitate.
doar o lungă internare la terapie intensivă, fără șanse prea mari."

Dintr-un atelier de pictură: Din când în când, se oprea din pictat și din povestit și mă privea fix. Nu atât pentru mine, cât pentru priveliștea lăsată de povestea ei pe chipul meu...

toată lumea știe că arta cere sacrificii
acesta este motivul pentru care
accentul cade pe
"invitație"
motiv în care m-am specializat
cu ajutorul lui Dumnezeu
spre dezcordul zăbăucilor
care-n ziua de azi
fac inflație de fonfleuri pe bombeuri
(să nu se simtă atacați decât cei care vor mură-n gură
vorba unui amic, Poetul și Pictorul creează, nu explică)

trei amici
pe Stradela Vântului
s-au făcut vecini de răscruce
Vasile
cel mai constant
George
mai oscilant
ca orice holtei
al treilea
"celcarezice"
s-a diversificat
pe teme de echilibru
și complementaritate
un pic mai dificile decât
cele ale radicalului
și ale calului

demersul cu fotografiile
începe cu gutuia din octombrie
scara merge ramificat
uneori
exista urmăritori
înainte mergători
doar vânătorii de ciori
până acum

tema iconarului
și-a icoanei făcătoare de minuni
o dezvoltă Alexis
care se bucură
așa cum știe să se bucure
doar Bucuroaia

închei cu invitația la Galeria Posibilă
cărți făcute de vizitatori
din fotografii anonime
în galeria Dan Tudor Vuza
pe 30 iulie
seara
expoziția masteranzilor de la arte

precum în lema gestului
sensul vine la a 7-a citire

am căutat
cinci pânze albe
pentru iconar
și stăpâni
pentru trei câini
după o vreme am aflat
că toate cele cinci pânze
sunt acum
icoane făcătoare de minuni

una-i la Acoperământul Maicii Domnului
de lângă combinatul Năvodari
alta au dus-o călăreții de la Tichilești
la Sfântul Gheorghe din Topalu
restul le știe calu

stau sirenele
la intrarea-n Năvodari
într-un sens giratoriu
stă Mihai Viteazu
în fosta tabără
au crescut bălării
pălării zâmbitoare
plutesc pe ape
Parintele Daniel
slujește la mănăstirea
de dincolo de calea ferată
sărbătorile de august
dau năvală

acolo unde își are rădăcinile
arborele crește

arborele vieții
are sămânța din arborele sângelui
de aici
bucuriile și tristețile gemene
care să-și semene
pâna la identificare

vara trăiesc cele mai multe sărbători
fiecare sărbătoare
motiv de bucurie
nostalgie și poezie




prietenii mei
iubesc nodurile marinărești
făcute-n punctele Tympului

în spatele fiecarei imagini
o lume-n care Persoana contează
mai mult decât Personajul
care trișează

despre Piatra Prieteniei
vorbește pericopa de azi
complementar zic

când eram copil
mama mă alinta cu numele "Petre"
tata-mi spunea Mircea
sau "Ghiorghiță"
cu Ghi, nu cu Ghe

acum
după ce-am crescut
văd că numele prietenilor mei
au radăcini
în numele de alint
din copilărie

piatra (P)
am găsit-o
la fântana cu cumpăna
la răscrucea dintre lanul de secară
lanul de rapiță
și cel de floarea soarelui
unde
de trei luni
sunt prieten
cu un câine sălbatec

zilele astea
sper să urce-n mașina mea
să-l duc la
cel mai nou Prieten

de-ar fi să-mi aduc aminte
miezul de nucă
l-aș potrivi
undeva
unde glasul Poetului se aude

"suntem regine și regi peste un regat de nimic
cu mantiile noastre falnice de praf, droguri și amaruri
umblăm falnici, cu picioarele goale lovind cartușe, țigări strivite
universuri înșirate în răsucirea clipei
o scenă pe care nimic nu se-ntâmplă
chircit și mărunt, dă-mi drumul, dă-mi
cât teama nu-și arată gheara, cine naiba își mai amintește de eroii celui mai glorios măcel
și ce ar fi fost de am fi zis nu la început"

prevăd de acum
Steaua Polară
și-un pumn de scoici