Jurnal
mi-ai cerut
(ți-am promis)
2 min lectură·
Mediu
Mă întrebam dacă așa ceva am la piramidă. Se întâmplă acum.
Nu are rost să stau și să scriu. Alexis imi cere fotografii.
Îmi scrie în ultramarin. Pe nepusă masă îmi lasă pânze albe
și scrisori, cerându-mi tablourile și icoanele promise.
“am căutat
cinci pânze albe
pentru iconar
și stăpâni
pentru trei câini
după o vreme am aflat
că toate cele cinci pânze
sunt acum
icoane făcătoare de minuni
una-i la Acoperământul Maicii Domnului
de lângă combinatul Năvodari
alta au dus-o călăreții de la Tichilești
la Sfântul Gheorghe din Topalu
restul le știe calu”
Așa vin toate iubirile, dintr-o plimbare liberă a gândului. Tocmai de aceea,
Voiajul acesta va fi mult mai liber. Așa cum ne plimbam noi
între Piața Operei și Universitate, trecând prin Parcul Rozelor.
totul este nou
ca-ntr-un ou
primordial
primul cal
oriunde-aș privi-n peisajul acesta
n-am cuvinte să-ți spun
cum i-au crescut calului
un corn în frunte
și pene din coamă
acum are aripi
și stă de vorbă
cu norii și cerul
de Sfânta Marie
o umbrelă mare
și-o pălărie
ca cea a șarpelui
care a înghițit un elefant
cei 7 porumbei albaștri
din corabia lui Aristos
vor fi voiajorii noștri
între multe și puține
de la Galeșu
unde Parintele Epictet
ține Jurnalul de vară
cu învățăturile lui Isihie
salutări de bine
să-ți fie
Constanța-Galeșu, 10 august, 2014
(Între scrisorile lui Alexis)
022.867
0

și cine-ar mai adăuga
o găleată de nisip
dacă n-ar fi
marinarul Alexis
întors de pe mare?
(dintr-o scrisoare
de la redacția Telegraf)
te plimbi cu răsăritul în palme, în inimă, în gând. desfășori armurile verzi ale inimii, asculți tainele din șoaptele a toate și tot ceea ce ți se deschide în fața ochilor și mai ales, mai ales în propria-ți inimă.
dărui neîncetat uitând de tine, uitând că dincolo de scutul de jucărie al poveștilor pline de învățătură, o basculantă plină de nisip se răstoarnă direct în apă și se întărește într-o formă care e departe de a fi piramidă, scară, bucurie, nemodelată fiind rapid. în ea nu pătrund să răsfire nisipul, mâinile firave de copil.
“câinii latră la lună
luna-și pregătește cărarea
spre maluri
paparudele ude
despletesc plasele pescarilor
amăgesc cântecul marinarilor
cu catarge și pânze albe"
(din "marea piramidă", ymp, 24 iulie 2010)
din scrierea de aici:
"Așa vin toate iubirile, dintr-o plimbare liberă a gândului. Tocmai de aceea,
Voiajul acesta va fi mult mai liber."
cu bucurie îți spun că din ceea ce scrii aici, simt cu adevărat o formă aparte de eliberare a ta, în tot (ce erai, dar cât ești acum, de liber)
"totul este nou
ca-ntr-un ou
primordial
primul cal"