ce-am pățit cu familia lui Mic Dacănu

stă Uriașul în poveste și crește Pui de Adevăr cu vărul meu Aurel ajutat de Doina și Anna care-a rămas în memoria mea cu porecla Annaspargecana și-au udat ei ziua de azi cu ploile de vară venite ca întotdeauna de la Histria de la Dunăre și de pe Mare să nu lase în urma lor nici un semn de întrebare și nici lupte cu îndemnul care pe care - Să-ți povestesc ce-am pățit cu familia lui Mic Dacănu, unde-l am pe Ghiorghiță. - Nu-mi povesti nimic, mi-a spus Îngerul. Știu tot. omul acesta este un omuleț pe care tu-l crezi un ghinionist realitatea este alta este un om prost și-n prostia lui are reacții paradoxale fiind slab de caracter formele sale de manifestare sunt rudimentare iar cele bune sunt atât de sărace și lipsite de rădăcini ca un pom de Crăciun care oricâtă cinste i-ai oferi el tot se usucă îmi aduc aminte că dăruisem un brăduț de Crăciun să-i caute un loc în grădină și să-l planteze cu toată familia să le fie ani multi de aici încolo cu bucurie când am mers să văd brăduțul am întrebat unde și cum a fost sădit și mi-au arătat unde-i brăduțul și-am mers și l-am scos din pământ cu o singură mână și când am întrebat cum au plantat brăduțul mi-au mărturisit că au pus un argat să-l planteze și argatul acela era un debil și-a făcut cât a putut el mai bine era primul semn de cât au prețuit ei brăduțul darul primit de Crăciun am luat un hârleț și l-am plantat eu am bătut bine pământul în jurul lui am încercat să-l scot și n-am putut și-a prins brăduțul rădăcini și-a venit vara și-au făcut ghiolbanii un grătar și-au pârjolit brăduțul și iarăși s-au întristat am pus în balanță chestia cu Brăduțul de Crăciun ca atitudine cu întâmplarea de azi de la familia lui Mic Dacănu care dovedește că oricâtă educație îi dai prostia nu sporește-n carate duminica trecută era vorba de datornicul nemilostiv care-i o lecție despre iertare zic asta ca să nu rămâi supărat pe el ci să-l ierți pentru că el atât a putut avea mama vorbele ei: „omul acesta-i așa de curat să-i bei apă din gură” „dă-i înainte că-i dai bine” „omul sărac pute a drac” și eu care credeam că Dacănu pute de la măgarul lui ca un semn de continuare cum stăteam sub nuc să povestesc măgăriile familiei Mic se apropie un om de mine și-mi zice: - Nu vă supărați. Nu aveți ceva să-mi dați de lucru? - Lăsați-mă că acum vin de la o familie care-mi cerea de lucru. Și le-am dat să-și lucreze grădina, ca și când ar lucra-o pentru mine. Și azi mă întreabă, ce câștig eu de la povestea aceasta. La ce fundație lucrez? De ce fac atâtea fotografii? Cât îmi dă fundația pentru ele? - Vai de mine?! se vaită străinul. Ce oameni! - Cum te cheamă și de unde vii? - Lazăr mă cheamă și vin din Târgu Neamț. - Bine, zic eu, așteaptă-mă aici că am ceva de lucru. Constanța, 26 august, 2014 (Jurnalul unui fotograf)