Jurnal
visele doamnei cu geamantane
(pietrele Annei)
1 min lectură·
Mediu
Venise la mine un câine/ Câinele Licantropus/și mi-a zis:
Anna stă pe stânca de pe care plonjai tu. Privește răsăritul, apusul și iarăși, a doua zi o ia de la început... acolo m-ai lăsat și-ai spus că revii... am venit să te întreb dacă preferi un nume... pietrele mele i le las ei...
de mâine
visele Doamnei Pachet
se vor muta-n cer
pregătește vaporul cu norul
și ai grijă de norișorii ei
se întâmplă să fie
până când
nu mai este
Uneori, povestea miroase a flori. Se așează pe bun, pe cald, pe frumos, a dragoste, până dincolo de alb. Între mine și zid, o gărgăriță, căutând o zeiță. Un câine mă latră să-l mângăi. Se uită-n ochii mei până-n străfundul gândului.
evident că
m-am speriat
s-a speriat și calul meu
și-a nechezat îndelung
ymp:resia de Infinit
s-a scuturat a ploaie de vară
din pietrele Annei
piatra (P) ai văzut-o-n fotografie
ca ea
am încă o mie
dincolo de zidul alb
alb
foarte alb
până la ultramarin
Constanța, vineri, 4 julie, 2014
(Scrisori din grădina Inorogului Alb)
055.271
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan-Mircea Popovici
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 177
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan-Mircea Popovici. “visele doamnei cu geamantane.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-mircea-popovici/jurnal/14052232/visele-doamnei-cu-geamantaneComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GSDistincție acordată
Frumos, inspirat si incarcat de prietenie acest mesaj catre o doamna a poeziei care ne-a parasit prea repede. Sa aiba un somn lin !
0
IPera tot julie
cu un an în urmă
între dureri și tăceri
îmi scria
"mă dezlipesc de viata
si ea de mine
cheia ruginita din poarta nu mai scoate sunete
printre ultimele sipci ma strecor
sa-mi cumpar o piine si ceva salam"
"ma bucur sa mai vad ca isi ia cineva timp de rasuflarile mele prin aceste ploi care nu spala ci te fac sa mucegaiesti...trecutul nu imi lipseste, ci tocmai de el ma tin, dar ma apasa intr-un prezent rece, prea frig pina si vara....dar asta e, de fapt m-ar interesa ce crezi despre ultimele rinduri ale mele, ptr. ca iti dai seama ca n-am cu cine vorbi, toti ati disparut si acum si noaptea pare de marmura, iar dimineata ma intreb de ce sa ma mai duc undeva...tine te rog legatura poetica cu mine, ca ma pierd"
i-am răspuns
din biletele de autobuz
mai am câteva
pentru mașina 8
care
cândva
ducea în port
de acolo
de unde ești
ne vezi pe toți
mai aproape
acum zic:
totul se vede
tăcerile cântă-n ecou
despre noduri marinărești
cu un an în urmă
între dureri și tăceri
îmi scria
"mă dezlipesc de viata
si ea de mine
cheia ruginita din poarta nu mai scoate sunete
printre ultimele sipci ma strecor
sa-mi cumpar o piine si ceva salam"
"ma bucur sa mai vad ca isi ia cineva timp de rasuflarile mele prin aceste ploi care nu spala ci te fac sa mucegaiesti...trecutul nu imi lipseste, ci tocmai de el ma tin, dar ma apasa intr-un prezent rece, prea frig pina si vara....dar asta e, de fapt m-ar interesa ce crezi despre ultimele rinduri ale mele, ptr. ca iti dai seama ca n-am cu cine vorbi, toti ati disparut si acum si noaptea pare de marmura, iar dimineata ma intreb de ce sa ma mai duc undeva...tine te rog legatura poetica cu mine, ca ma pierd"
i-am răspuns
din biletele de autobuz
mai am câteva
pentru mașina 8
care
cândva
ducea în port
de acolo
de unde ești
ne vezi pe toți
mai aproape
acum zic:
totul se vede
tăcerile cântă-n ecou
despre noduri marinărești
0
PTDistincție acordată
oare câinele a văzut-o pe Anna, sau tu...
ducem ecoul în noi a celui/celei ce se întămplă să fie
până când nu mai este, noi îl ducem precum pietrele
pentru ei îl ducem umblând înafara tympului prin încăperea
aceea cu zidurile albe până la ultramarin, umblând ziceam
lei în cușca noastră de sticlă, ritmic
dar ei (el-ea, polarizarea) ce duc?
ei își dezbracă frânghiile, dezvelindu-și goliciunea de os,
își scutură mâinile de nisip și-apoi se aruncă
în cer, iar din cer în apă, și-apoi din nou în ceruri, și tot așa
cosând pântecele acestei cezariene deschise
copilul stă pe mal și strânge neputincios pietre în mâna lui mică
și moale în care schițele abia se osifică
este un soare în toate ce stă să omoare
aripile și n-are-alinare căci pieptul mamei abia se mai mișcă
(pt)
P.S.: multă tristețe în poeziile tale. Frumos și trist. Ca tot ceea ce merită pe lumea asta citit.
ducem ecoul în noi a celui/celei ce se întămplă să fie
până când nu mai este, noi îl ducem precum pietrele
pentru ei îl ducem umblând înafara tympului prin încăperea
aceea cu zidurile albe până la ultramarin, umblând ziceam
lei în cușca noastră de sticlă, ritmic
dar ei (el-ea, polarizarea) ce duc?
ei își dezbracă frânghiile, dezvelindu-și goliciunea de os,
își scutură mâinile de nisip și-apoi se aruncă
în cer, iar din cer în apă, și-apoi din nou în ceruri, și tot așa
cosând pântecele acestei cezariene deschise
copilul stă pe mal și strânge neputincios pietre în mâna lui mică
și moale în care schițele abia se osifică
este un soare în toate ce stă să omoare
aripile și n-are-alinare căci pieptul mamei abia se mai mișcă
(pt)
P.S.: multă tristețe în poeziile tale. Frumos și trist. Ca tot ceea ce merită pe lumea asta citit.
0
IPacolo unde își are rădăcinile
arborele crește
arborele vieții
are sămânța din arborele sângelui
de aici
bucuriile și tristețile gemene
care să-și semene
pâna la identificare
vara trăiesc cele mai multe sărbători
fiecare sărbătoare
motiv de bucurie
nostalgie și poezie
prietenii mei
iubesc nodurile marinărești
făcute-n punctele Tympului
în spatele fiecarei imagini
o lume-n care Persoana contează
mai mult decât Personajul
care trișează
0
din strofa aceasta
este mai mult decât evident
cui îi este dedicată
această "personală"
"de mâine
visele Doamnei Pachet
se vor muta-n cer
pregătește vaporul cu norul
și ai grijă de norișorii ei"
am făcut noduri marinărești între
"ai grijă de norișorii ei"
cu cele de dinainte
"treci pe la piramidă
și caută urmele tale
intoarce-te de acolo
și pune-n sacul marinarului
cele bune și de folos"
am trecut pe la piramidă
și-am văzut că
"s-au apropiat depărtările de Infinit
până la limita lui condulimazi"
am condus limita azi
și-am găsit
că Piatra Prieteniei
este
precum Planeta Micului Prinț