Ioan-Mircea Popovici

dincolo de cuvinte, ele, Sentimentele
ieşite din matca lor
ajunse-n mare
se întorc la izvoare
precum Alpheu...

"Aici, izvoarele-n susur
amintesc de lacrima cerului;
copacii, de tristețea luminii."

"câte-un vultur ne dădea de-nțeles
că mai e drum
până la singurătatea lui Dumnezeu.
Aici, toți drumeții au o liniște a lor:
își fac semnul crucii, se-aștern la drum
fără teama de rătăcire."

şapte stele-n cornul lunii
semn că sunt pe rod prunii

Ţi-am povestit că unii au furat ouăle din cuibul de lebădă
Şi umblau lebăda şi lebădoiul, pustiiţi de tristeţe
Sfânta care avea grijă de ele era frântă

Gloata de tâlhari îşi face de cap
Vorba lui Vuza
Când rinocerii urlă
Cântecul nu se aude...

Sigur că logica minţii şi cea a inimii, când trag împreună la aceeaşi căruţă, nu de puţine ori ele îşi iau zborul prin imposibil. Şi viaţa imposibilul este precum jocul de şah cu hazardul. “Din Scriptură aflăm că peste mormântul Domnului a fost pusă o piatră pe care ele nu o putea prăvăli. Deşi ştiau că nu pot da la o parte piatra, nu se opresc din drum. Din această faptă a lor reţinem, că ori de câte ori avem în faţă imposibilul, el poate deveni posibil prin lucrarea lui Dumnezeu. Important este ca noi să rămânem statornici în credinţă. Aşa cum un înger a coborât şi a răsturnat piatra de pe uşa mormântului, la fel se poate întâmpla cu fiecare dintre noi – îngerul să se pogoare şi să ne ajute să ieşim biruitori în împlinirea voii lui Dumnezeu.


Trebuie să reţinem că îngerul este prezent pentru a le descoperi femeilor mironosiţe că mormântul este gol, nu să facă posibila Invierea Domnului. Mântuitorul inviase fără a strica peceţile mormântului, după cum S-a născut din Fecioara Maria fără a-i pierde fecioria.”


Tu ştii Tunelul lui Ernesto Sabato şi Turnul de abanos al lui John Fowles. Sigur că apropierea celor două seamănă cu apropierea a doua stele, între care există o distanţă de vreo 52 de ani lumina. Azi noapte povesteam pe butoane-un vis, pe care l-am visat. N-am inventat nimic. Coborâsem din tren, care oprise-ntr-un tunel, nu departe de gară. Cu puţin înainte, eram în compartiment cu mai multă lume. Din toată lumea, personajul acesta-mi părea Geamănul cu geamantane şi cu două cucoane. Deşi trenul oprise-n tunel, când am coborât eram deja în Gara de Nord. Omul insista să-I fac o vizită. Partea frumoasă începe aici…

https://24pharte.ro/cronica-literara-cenaclul-literar-i-l-caragiale-06-05-2019/

sămânţă de călatorie

“dragii mei, scumpii mei, preaiubiții mei

ne vom ridica împreună, în verde veșmânt
ca ochii mei despodobiți de lacrimi să primească
binecuvântarea genelor încărcate de rouă
ca nările mele despuiate de miros să-și amintească
parfumul smereniei lăsat de ghiocei, în plecăciunea lor
ca jarul nestins al dorului meu, nepermis fumegând
acolo unde drepții se odihnesc”


sămânţă de călatorie
prin veşnicie
să de-a Domnul
să fie!

Hristos a Înviat!

https://triadikon.ro/rugaciune-pentru-cei-ce-calatoresc/

drept răspuns de mulţumire
din izvorul de lumină
cu iubire şi cu dragoste
cu frică de Dumnezeu
să ne apropiem

https://triadikon.ro/video-sfanta-lumina-a-venit-la-ierusalim-si-in-2019

“chiar aici, la rădăcina sufletului
cu verdele acesta moale, ce se scurge, de Înviere
din crucile de lemn înmugurite”
înflorite-n altădată
ca poem de Inviere
pe o frunză de muşcată
din pridvorul cu greieri…

https://triadikon.ro/cum-sa-ne-pregatim-pentru-rugaciune-lucrarea-de-capetenie-a-vietii-noastre/

Frate Ioane,
Tristeţea aceasta te va urmări
până când, îm locul cireşului tăiat
vei planta o livadă

ia-te după glasul inimii

“Tu, răsad, ieși azi în lume,
Omul îți va da un nume.
Iar pe cer o stea clipește
Frunzulița când îți crește.”

Mi-ai dat psalmi, mi-ai dat psaltire
mi-ai dat fire de iubire
şi mi-ai dat o încercare
să trec muntele şi-o mare
să mă fac un punct în zare

Ce să spună-n prag de tindă
Taina luminată-n ghindă

„Un luceafăr te colindă
Să-ți șoptească, pe-nserat,
Ce ești tu cu-adevărat.”

Ghinda încolţi-n simţire
Primăvara din iubire
Dintr-o veche amintire

Aici, în celălalt
Creşte-n asfalt o floare
Cu sămânţă din vânt şi soare

O calcă lumea-n picioare
Dar ea creşte şi înfloreşte
Pentru că iubeşte

Simplu ca bună ziua
Trăieşti când iubeşti


din şah cu hazardul
o ieşire-n peisaj

" mă ridic deasupra lumii, cum se ridicau stelele,
pesemne, la începuturi, între ele, milioane de ani lumină, cineva a împins foarte tare stelele, sau le-a dăruit zborul,... căci a venit primăvara, cu-a ei știință în dragoste... ranița e în spatele tău, deșerteaz-o de numeroasele mere amare..."

"Pe fața-i udă eu așez cunună,
Pe plânsul ei așez un strai de tei,
Găsit-am pâini din coșul cel mai tare,
Așa era domnița mea nebună...
Un drum de rană până-n papucei
Să spuie stelele acum cântare,
S-o dezvelească-n stele și în lună,
Iar eu să trec, plângând, din lumea ei;"

În nopţile cu lună plină
La schitul vechi de pe coclauri
Pe sub arcade de lauri
Trece-un cântec cu mireasmă
De pronie cerească-n care
Vocile se aud clare
Precum clarul de lună
într-o ghindă şi-o alună

În celelalte nopţi
care-s mai multe
cântecul vizitează inimile curate
ale fericiţilor visători
umblători pe ape
prin departele-aproape
precum niciodată şi întotdeauna
logodiţi cu acum
în floarea de prun


cântă marea-acum în mine
cum cânta altădată
când eram pe Neptun
în drum spre Piramide
şi-n radă la Alexandria
am aşteptat două săptămâni
comanda de "liber la dană"


din herghelia de cai
Marcu, Luca şi Romani
în citatele perechi
(8,34), (6, 31), (12, 17)
cei mai năzdrăvani sunt
Mânzul şi câinii mei de preerie
care-şi fac galerii prin poezie

Ţine-mi un loc lângă tine
Poartă-te cu locul acela
Ca şi când aş fi acolo

“văruiesc trunchiurile amintirilor cu
albe coroane de lumină
venită să ne trezească la adevăr
nevoia de mântuire va fi și mai înfloritoare”

“prins de cer
cu sfori de îngeri
mă fac dintr-odată copil
iar cerul copilăria mea
îmi vin păsările amintiri îndepărtate
se apropie în zbor
apoi îmi cresc atâția copaci pentru ele
iarbă pentru picioarele care
aleargă până la marginea apei”

fiecare încercare de exemplificare
duce la o aventură pe mare

la poarta cu minuni

“lucrurile cresc peste noi într-o liniște mentolată
după aceea planeta va mirosi frumos
a poezie”

şi-a tutun de pipă

Într-o coincidenă de conexiuni, „Ion Dezideriu Sîrbu îl are ca erou pe Candid Dezideriu. Elisabeta Sîrbu, soţia scriitorului şi reprezentanta sa acum printre noi, a oferit o doză greu de neglijat substanţei umane a Olimpiei, exemplara soţie a profesorului Candid”.

Aș mai spune ceva, dar nu-i bine să spun totul, de la început. Știi bine că în spatele unei amintiri există o lume. Cîinele acela-i Dorra, care, după ce mi-a dat prima comandă si m-am oprit, mi-a vorbit din priviri. Întâlnirea cu Dorra mi-a adus atâta dragoste, lumină, culoare şi lume câtă nu poate cuprinde „săracă inima me”.

Ziceam pe undeva: „Ce bine-i când” şi-am spart binele acesta-n tablouri.

cu sămânță de iubire
roditoare-n cânt de șoapte
dintr-o prea frumoasă noapte
ca un opt făcut din șapte
în barca-n care
eu și Picasso
suntem pregătiți
de încă un Voiaj
prin Arhipelagul Fericirii


Calul meu nechează
Picasso visează
În Barca Vieții
Sunt și ele
Primele, Șoaptele, Vocile și Ecourile

Batem toba cât mai tare
Şi cântăm în gura mare
Cântecul preferat al lui Jean Constantin

“De-ar fi viaţa de vânzare,
aş păstra la purtător
trupul meu de lup de mare,
dar i-aş pune alt motor…”



https://www.youtube.com/watch?v=TIoTpeM6o2A
https://www.youtube.com/watch?v=HvYgke2fBeg


Insularii mi-au urat
Rând pe rând
Toate cele bune
Cât de curând

https://www.youtube.com/watch?v=hCIKRrBMSwo

au venit şi astronauţii de la Nasa
cu urările de la Naşa, Adela şi Nataşa

https://www.youtube.com/watch?v=xVzIGMqRznk
https://www.youtube.com/watch?v=OTiQszIZgZM
https://www.youtube.com/watch?v=TTnId3ASH3U

întotdeuna am crezut că
între ale concretului, idealului, imaginarului, şi imposibilului
există o punte-n care miracolul se întâmplă
dincolo de tâmplă

tocmai mă pusesem pe vâslit
în jurul zilei de azi
cum o făceam în arhipelag
când dimineaţa alergam
să prind răsăritul

mă întâlneam cu pescarii
care ieşeau cu bărcile-n larg
şi cu fotografii
inima mea şi-a găsit ritmul
muzica şi locul
din care nu lipsesc
frunza, piatra, uşa şi norocul
cu jocul pus pe roluri
cu goluri la fotbal
şi noduri pescăreşti
precum acelea-n care tu eşti
ceea ce ştii şi nu ştii
evident
cu cât ştii mai mult
cu atât afli ce multe nu ştii

“o inimă ușoară este liberă, iar a fi liber înseamnă a putea dărui; și în acest caz inima se umple mereu de sângele oxigenat și de focul iubirii. Poate nu întâmplător în sanscrită angara înseamnă cărbune aprins și agni-foc. Când in-vidia, acest vid al inimii ne poate cuprinde și strânge ca un inel, la fel orice sentiment negativ afectează corzile inimii, strâmtează inelul (angurya) orificiului dintre atriul și ventriculul stâng, valva mitrală, atunci focul vieții, Agni, se diminuează. Când ne facem cruce, noi ortodocșii spunem: În numele Tatălui, în numele Fiului și în numele Sfântului Duh. Atingem pe rând fruntea, plexul solar (poarta soarelui, prin care intră energia, prana în sanscrită - „Pâinea lui Dumnezeu” în Ioan 6.33; anatomic plexul solar conține 5 ganglioni obișnuiți și doi în formă de pește - simbolic ei reprezintă cele cinci pâini și cei doi pești, masculin și feminin reuniți, precum în Ioan 6.9), apoi partea dreaptă a toracelui și a inimii și spunem: „al Sfântului Duh” (unde tradiția vedică consideră că este lăcașul, templul sufletului), iar în final spunem Amin, atingând partea stângă, inima - cea care la judecata zeilor la egipteni (și de apoi la creștini) va spune adevărul despre faptele din timpul vieții.”

"aș fi vrut să știe și mama
că am mai crescut
și că-i seamăn mult
că o duc bine și că
mi-am cumpărat un cal
ar fi bine să vadă cum îl mângâi
și mă joc lângă lăstarul ieșit din scorbura
nucului sub care
bunicul trăgea cu sete dintr-o pipă cumpărată
de la târgul din Dobrești
și cum o aștept
seara
la capătul uliței
și privesc spre sat
până când văd cerul aplecându-se
să sărute pământul de
noapte bună...

sunt singur acum"

Mă uit peste text, citind pe sărite
Cum aş citi un tablou
Apoi, cu voce tare
Să văd cum se aude.



“într-o zi am vrut s-o testez
m-am prefăcut că nu ne-am cunoscut niciodată
că eu sunt prototipul femeii împlinite
mințeam convingător

tristețea nu s-a lăsat păcălită
m-a scos în fața tuturor să spun tabla-nmulțirii
dar vai doar scăderi mi se lăfăiau în minte
calcule matematice cădeau asemenea unor popice
greșit
a spus tristețea mea
ai greșit totul
va trebui s-o iei de la capăt”

Tac şi ascult
O lumină de foc, pâlpâind…

Plin de tâlc.

Cu uimire şi mulţumire, zic:

“Citesc gânduri de la o vreme
nu ştiu exact ale cui sunt
doar bănuiesc
uneori
le nimeresc”

Niciodată nu poţi şti dinainte ce, cine, unde, cum, când. De cum am deschis uşa casei, bărbatul s-a tras în spatele femeii, ca un copil timid, în spatele fustei mamei. Numai că femeia era o balerină mărunţică şi oricât s-ar fi pitit el, tot rămânea, la vedere, ceva din el. Barba mare, zburlită-n toate părţile şi ochii holbaţi, ca-n faţa unor viziuni, făceau din el un adevărat actor.

- Pe “Insula Dacă”, trăieşte o Dădacă, pe care am cunoscut-o întâmplător. Ea mi-a pus numele de Cormoranul.

- Şi eu sunt Dădaca, a completat femeia.

- Ce, cine, unde, cum, când? a continuat, actoriceste, bărbatul, uitându-se-n oglinda pe care-o folosesc pentru autoportret...

Stea cu dedicaţie, pentru cei care au vocaţia
Întru Preţuire, Perenitate şi Prietenie.
De aceea, din inimă zic:
toate acestea să fie
La anul şi la mulţi ani!

De acum se ştie:
cel mai tare verb
este a fi în
a iubi Iubirea
cu Pacea şi Fericirea.

Bat ceasurile în casa pictorului
fiecare bătând altceva

https://www.youtube.com/watch?v=lGmpsZoWRzs&t=6s - Vernisaj

https://www.youtube.com/watch?v=DZviJ8xQ67E&t=61s - Expozitie

Sorcova şi Pluguşorul
să vă potoleasca dorul…

bat ceasurile în casa pictorului
fiecare bătând altceva
unul a bătut Anul Nou din Kiribati
altul mai are de asteaptat 12 ore

https://www.youtube.com/watch?v=_-v3TEHIcfE

şi aşa mai departe
până când
cât de curând
Anul Nou vine să ia locul celui care-a trecut


- cele rele să se spele
cele bune să se adune

- mie-mi spui?!