Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@iulia-elizeIE
Iulia Elize
@iulia-elize
Poezie

Rocadă

nu se dedică.

2 min lectură·
Mediu
Visez, uneori, că sunt regină, peste inima ta, că
un pion, foarte slab, mă urmărește, cu un revolver, calibru mic,
de la izvor și pădure, ca vânatele!, de ce să nu..
și, atunci, speriindu-mă,
fiindu-mi frică,
te iubesc într-un tren mic, care trecuse pesemne pe la tine prin inimă;
și apoi prind aripi, mă ridic deasupra lumii, cum se ridicau stelele,
pesemne, la începuturi, între ele, milioane de ani lumină, cineva a împins foarte tare stelele, sau le-a dăruit zborul, trenuri de stele și maici se rotesc.
îți invoc pieptul și sângele
și
îți spun să mă cauți, ranița e în spatele tău, deșerteaz-o de numeroasele mere amare
căci a venit primăvara, cu-a ei știință în dragoste...
îmi pare că teama Isoldei
e în picătura licorii
care nu ajunge la cine trebuiește...
cum se mai scutură, peste noi, furtunoasele mame ale fructelor, cu toate petalele...
nu este oare
petala
măicuța cea mai adevărată a unui fruct?
cum se mai scutură, peste tot, furtunoasele maici ale fructelor...
umplu toată România de o ploaie și de o nepricepere fadă... cad peste pârâiașe, dezordonate,
sfințindu-le... dar noi nu ținem, în cord, chipul fals!
visez uneori că mă
umpli
de humă
că doar pentru tine mă întind pe scenele vieții, cu pietre peste inimă,
să vedem odată
cum se umplu, din nou, iubirile cu sevă, cumințenia iubirii
se hrănește, pesemne, din piept;
iubește-mă!
să vedem, odată,
de unde începuseră stelele să priceapă rotirea, peste trandafiri,
binecuvântându-i.
Iubirea pesemne începe de la un tren care sosește;
dai hrană;
Îți spun, nu te mai roti atât peste inima mea simplă,
ca un rege,
doar caii liberi sunt regi și regine, eu sunt doar un ceas de perete,
o stea,
și o inimă,
pisicosule, ce ești, și pahar plin de fructe!
o pisică!
îmi imaginez
doar,
simbolistica spaimelor;
este la tine în palmă,
egretă ce ești, o egretă!
îndrăgostește(-) mă!
în înfricoșarea mea molcomă.
022755
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
317
Citire
2 min
Versuri
49
Actualizat

Cum sa citezi

Iulia Elize. “Rocadă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/poezie/14137321/rocada

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ioan-mircea-popoviciIP
Distincție acordată
Ioan-Mircea Popovici



Aici, în celălalt
Creşte-n asfalt o floare
Cu sămânţă din vânt şi soare

O calcă lumea-n picioare
Dar ea creşte şi înfloreşte
Pentru că iubeşte

Simplu ca bună ziua
Trăieşti când iubeşti


din şah cu hazardul
o ieşire-n peisaj

" mă ridic deasupra lumii, cum se ridicau stelele,
pesemne, la începuturi, între ele, milioane de ani lumină, cineva a împins foarte tare stelele, sau le-a dăruit zborul,... căci a venit primăvara, cu-a ei știință în dragoste... ranița e în spatele tău, deșerteaz-o de numeroasele mere amare..."

"Pe fața-i udă eu așez cunună,
Pe plânsul ei așez un strai de tei,
Găsit-am pâini din coșul cel mai tare,
Așa era domnița mea nebună...
Un drum de rană până-n papucei
Să spuie stelele acum cântare,
S-o dezvelească-n stele și în lună,
Iar eu să trec, plângând, din lumea ei;"
0
@iulia-elizeIE
Iulia Elize
Mulțumesc pentru semnul generos, în rimă, și în idei! Ferice acelora care nu curmă aurul brut, pesemne e un drum minte-suflet, în viață :):) Și poemelor-fantasmatice, care apar și se individualizează, cineva, un prieten, din Cluj, mă întreba de unde apare inspirația. Probabil din niște impulsuri mai visătoare, și de la primăvară.

Vă mai aștept - desigur, și steluța m-a bucurat!

Cu respect,

Iulia
0