Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

Tango

(la acordeon)

2 min lectură·
Mediu
1. Eseu sentimental, trăit împreună, într-o zi de aniversare, la mare. Tu, fata cu cioara de la Timişoara, ajunsă Fara mării. Eu, Punctul Albastru de pe dunga zării. Pe vremea amurgului La nechezatul murgului Luna-şi arăta chipu-n fereastră Strecurându-se-n casă 2. Concertul acesta-i de ordine-n amintiri Într-un ceas care rămâne în urmă Să strângă o turmă de oi şi de capre Să-mi fie aproape de viaţa cea bună O primăvară, o vară şi încă o lună O săptămână şi-o zi după care, ce-o fi o fi 3. Tangoul acesta-i lingoul de aur pe care-l vom păstra garanţie de graţie pentru ceea ce este a fost şi va fi. - Fie! ai spus tu, cu lacrima unui zâmbet. - Mulţumesc! Te iubesc... 4. - Ai găsit? - Da. - Ce? - O metodă să pun ordine-n amintiri. - Există aşa ceva? - Pentru mine, da. - Vreau şi eu. - Adu-ţi aminte prima noastră amintire. 5. La o cafea cu sare În cafeneaua-n care Amintirile-şi fac cărare Coborâtoare pe dig La mare... Pe când alergam după porumbei Sau călăream o herghelie de cai Un câine s-a luat după mine Şi-a lătrat comanda: stai! M-am oprit Am privit Şi-am văzut cum câinele Mă măsura din priviri... Constanţa, Vineri, 8 Martie, 2019
022822
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
209
Citire
2 min
Actualizat

Cum sa citezi

Ioan-Mircea Popovici. “Tango.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-mircea-popovici/jurnal/14136761/tango

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@mardale-stefanMS
mardale stefan
Fără neapărată legătură cu poezia de aici, finalul mi-a adus aminte de I. D. Sîrbu – Adio Europa! „... În relaţia Om-Câine, crede-mă, omul a fost cel reeducat” – Adio Europa
0
@ioan-mircea-popoviciIP
Ioan-Mircea Popovici
Într-o coincidenă de conexiuni, „Ion Dezideriu Sîrbu îl are ca erou pe Candid Dezideriu. Elisabeta Sîrbu, soţia scriitorului şi reprezentanta sa acum printre noi, a oferit o doză greu de neglijat substanţei umane a Olimpiei, exemplara soţie a profesorului Candid”.

Aș mai spune ceva, dar nu-i bine să spun totul, de la început. Știi bine că în spatele unei amintiri există o lume. Cîinele acela-i Dorra, care, după ce mi-a dat prima comandă si m-am oprit, mi-a vorbit din priviri. Întâlnirea cu Dorra mi-a adus atâta dragoste, lumină, culoare şi lume câtă nu poate cuprinde „săracă inima me”.

Ziceam pe undeva: „Ce bine-i când” şi-am spart binele acesta-n tablouri.

cu sămânță de iubire
roditoare-n cânt de șoapte
dintr-o prea frumoasă noapte
ca un opt făcut din șapte
în barca-n care
eu și Picasso
suntem pregătiți
de încă un Voiaj
prin Arhipelagul Fericirii


Calul meu nechează
Picasso visează
În Barca Vieții
Sunt și ele
Primele, Șoaptele, Vocile și Ecourile
0