Jurnal
Tango
(la acordeon)
2 min lectură·
Mediu
1.
Eseu sentimental, trăit împreună, într-o zi de aniversare, la mare.
Tu, fata cu cioara de la Timişoara, ajunsă Fara mării.
Eu, Punctul Albastru de pe dunga zării.
Pe vremea amurgului
La nechezatul murgului
Luna-şi arăta chipu-n fereastră
Strecurându-se-n casă
2.
Concertul acesta-i de ordine-n amintiri
Într-un ceas care rămâne în urmă
Să strângă o turmă de oi şi de capre
Să-mi fie aproape de viaţa cea bună
O primăvară, o vară şi încă o lună
O săptămână şi-o zi
după care, ce-o fi o fi
3.
Tangoul acesta-i lingoul de aur pe care-l vom păstra
garanţie de graţie pentru ceea ce este
a fost şi va fi.
- Fie! ai spus tu, cu lacrima unui zâmbet.
- Mulţumesc! Te iubesc...
4.
- Ai găsit?
- Da.
- Ce?
- O metodă să pun ordine-n amintiri.
- Există aşa ceva?
- Pentru mine, da.
- Vreau şi eu.
- Adu-ţi aminte prima noastră amintire.
5.
La o cafea cu sare
În cafeneaua-n care
Amintirile-şi fac cărare
Coborâtoare pe dig
La mare...
Pe când alergam după porumbei
Sau călăream o herghelie de cai
Un câine s-a luat după mine
Şi-a lătrat comanda: stai!
M-am oprit
Am privit
Şi-am văzut cum câinele
Mă măsura din priviri...
Constanţa, Vineri, 8 Martie, 2019
022.833
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan-Mircea Popovici
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 209
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan-Mircea Popovici. “Tango.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-mircea-popovici/jurnal/14136761/tangoComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Fără neapărată legătură cu poezia de aici, finalul mi-a adus aminte de I. D. Sîrbu – Adio Europa! „... În relaţia Om-Câine, crede-mă, omul a fost cel reeducat” – Adio Europa
0
Într-o coincidenă de conexiuni, „Ion Dezideriu Sîrbu îl are ca erou pe Candid Dezideriu. Elisabeta Sîrbu, soţia scriitorului şi reprezentanta sa acum printre noi, a oferit o doză greu de neglijat substanţei umane a Olimpiei, exemplara soţie a profesorului Candid”.
Aș mai spune ceva, dar nu-i bine să spun totul, de la început. Știi bine că în spatele unei amintiri există o lume. Cîinele acela-i Dorra, care, după ce mi-a dat prima comandă si m-am oprit, mi-a vorbit din priviri. Întâlnirea cu Dorra mi-a adus atâta dragoste, lumină, culoare şi lume câtă nu poate cuprinde „săracă inima me”.
Ziceam pe undeva: „Ce bine-i când” şi-am spart binele acesta-n tablouri.
cu sămânță de iubire
roditoare-n cânt de șoapte
dintr-o prea frumoasă noapte
ca un opt făcut din șapte
în barca-n care
eu și Picasso
suntem pregătiți
de încă un Voiaj
prin Arhipelagul Fericirii
Calul meu nechează
Picasso visează
În Barca Vieții
Sunt și ele
Primele, Șoaptele, Vocile și Ecourile
Aș mai spune ceva, dar nu-i bine să spun totul, de la început. Știi bine că în spatele unei amintiri există o lume. Cîinele acela-i Dorra, care, după ce mi-a dat prima comandă si m-am oprit, mi-a vorbit din priviri. Întâlnirea cu Dorra mi-a adus atâta dragoste, lumină, culoare şi lume câtă nu poate cuprinde „săracă inima me”.
Ziceam pe undeva: „Ce bine-i când” şi-am spart binele acesta-n tablouri.
cu sămânță de iubire
roditoare-n cânt de șoapte
dintr-o prea frumoasă noapte
ca un opt făcut din șapte
în barca-n care
eu și Picasso
suntem pregătiți
de încă un Voiaj
prin Arhipelagul Fericirii
Calul meu nechează
Picasso visează
În Barca Vieții
Sunt și ele
Primele, Șoaptele, Vocile și Ecourile
0
