IBIoan Barb
Verificat@ioan-barb
România
„poetul nici măcar nu poate muri în captivitate”
Locuiesc undeva în România. Fost jurnalist, fost (cu inima) revoluționar, fost visător, fost soldat, fost ...
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
Revin, cu o umbră de incertitudine ce s-ar fi strecurat sub aspectul că aș fi rău intenționat. Comparația anterioară s-a născut în ideea că acest minunat poem mă duce cu gândul la poveștile fașcinante ale copilăriei, toate câte sunt ele, cu prinți și cu o lume minunată. Ca și poezia ta, de altfel. Nu sunt eu cel în măsură să fac afirmații lipsite de pertinență. Oricum, te-am urmărit și în alte publicații. Dacă cumva am fost perceput ca nefiind la locul meu, îmi cer scuze.
Pe textul:
„singura piele" de Adriana Lisandru
Recomandat0 suflu
ContextEste sublim să poți urmări, uimit, aripile ce străbat prin forul atmosferic. Te întrebi ce-or găsi în acel loc stelar. Dar terminând de citit poemul afli răspunsul: poezie.Sublim a doua oară.
Pe textul:
„La urma toată doar rămîi cu Dorul" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextRemarc că poemul se autocompletează pe el însuși prin forma descrescătoare a versurilor din strofe, ca, la sfărșit, ultimul vers să închidă cercul doar aparent, la fel cum a început. Mi-a plăcut în mod deosebit strofa a treia deoarece mi-a transmis parcă spaima frunzelor sfârtecată de roți. Dar și umbra din strofa a doua care se alungește și pare că are lungimea exactă a unui destin, adică a unei fracțiuni dintr-o veșnicie. Nu pot să nu remarc.
Pe textul:
„orașul meu verde" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextÎmi place în orașuș de iarnă, mă simt în largul meu, acolo e ceva, nu știu ce, parcă dinainte pregătit și pentru mine. Dar toate acestea vin în lumea din interiorul poemului prin ferestra deschisă dincolo de acoperișuri. M-am întrebat, citind poemul, de ce? Recitind, am constatat că atmosfera din oraș este, de fapt, doar o proiecție, o umbră a adevăratei atmosfere, a fantasticei atmosfere a poemului, de fapt totul se petrece dincolo de fereastra aceea deschisă spre lumea minunată a poeziei. Și mă bucur.
Pe textul:
„ziduri în orașul de iarnă" de Dana Banu
Recomandat0 suflu
ContextRitmul este pe măsura rimelor. Pentru că are cadență, adică mizică. Însă, aruncându-mi ochii în paginile cu comentariile autorului mă furnică de-a dreptul pe spate când citesc versurile cu bristuriul de final, cel al condeierului. Finalul e total. Nici n-aș îndrăzni, deoarece și eu țin la pielea mea. Îmi place.
Pe textul:
„Poem cu dus și-ntors" de rechesan gheorghe
0 suflu
ContextUn poem plin de sensibilitate. În mod deosebit îmi plac primele două versuri care definesc tematic evoluția poemului. Ce mă surprinde plăcut din punct de vedere stilistic este modul cum construiești, aparent din materiale puține, imagini autentice. Asta, în condițiile în care din poem se vede clar că nimic nu se pierde. Aștept o următoare Burgundie.
Pe textul:
„burgundia 46" de Anni- Lorei Mainka
0 suflu
ContextDupă femeia bumerang mă bucur să te găsesc prezentându-ne o femeie aparent diferită de prima. Îmi place cum această femeie se descoperă în versurile tale în atelierul ei de înfrumusetare, folosind toate mijloacele ca să fie remarcată. La sfârșitul lecturii constata că, de fapt, este o altă față a femeii bumerang, ca fețele unui diamant pe care îl purtăm pentru că dorim dorim ca el să existe în viața noastră. Remarc, de asemenea, că teama de a se topi sub ploaie sau lacrimi a acestei femei, de fapt, sugerează că ea așteaptă, crede chiar că se păstrează să se topească de dragoste, probabil în brațele lui, ca o zăpadă târzie căzută în mai pe ramurile înflorite ce se topește instantaneu la tingerea primelor raze. E frumos poemul și femeia.
Pe textul:
„femeia-fard" de Alexandru Gheție
0 suflu
ContextCe mă fașcinează de-a dreptul la acest poem este muzica care se ridică din cuvinte ca o ceață de natură divină pe care dansează tăcerile trecând prin odăi. Prima strofă mi se pare cheia care odată intrdusă în seif descoperă întrega încărcătură lirică a poemului ca o comoară ascunsă în versurile ce exprimă o trăire poetică autentică. Îmi place mult.
Pe textul:
„peste ape o ceață aproape omenească" de Dana Banu
Recomandat0 suflu
ContextÎncerc să revin în pielea mea la sfârșitul lecturii acestui poem și... mi-e greu să revin. Deoarece în poemul tău simt, nu citesc, clipa aceea nefirească, de neființă ce mă copleșește pentru un moment și am senzația că sunt o parte din infinit, din lumea lui Dumnezeu care umblă și prin lectorul pus la dispoziția poemului cum s-a perindat și prin viziunea autorului.
Nu pot să nu remarc versurile privitoare la timpul ce este un sinucigaș deoarece el are relevanță raportat doar la identitățile noastre trecătoare. Foarte frumos, divin.
Nu pot să nu remarc versurile privitoare la timpul ce este un sinucigaș deoarece el are relevanță raportat doar la identitățile noastre trecătoare. Foarte frumos, divin.
Pe textul:
„între două respirații" de Teodor Dume
Recomandat0 suflu
ContextCând descifrez acest poem nu știu ce să aleg: femeia bumerang sau femeia bulgăre. Îmi plac amândouă, însă mă uimește mai mult femeia bumerang pentru că este casantă dar în același timp sensibilă și plânge, ca bărbatul poet... adeseori.
Deși în ultima calitate sunt convins să ador și friptura și cafeaua dar mai ales -femeia.
Deși în ultima calitate sunt convins să ador și friptura și cafeaua dar mai ales -femeia.
Pe textul:
„femeia-bumerang" de Alexandru Gheție
0 suflu
Context Este iteresant acest festival citadin, de altfel reușit. Poate ar fi apărut și mai interesant colorat cu încă câteva metafore.
Pe textul:
„Orașul meu" de Ottilia Ardeleanu
De îmbunătățit0 suflu
Context Sunt convins că din cărămizile de început portarul măiestru a durat porțile copilăriei tale.
În ce privește nucul mă chinuește un gând sublum: acest pom își desenează cu măreție umbra pe cer dar sub coroana lui nu mai poate crește nici o altă plantă. Aici însă, în poem, la umbra sa crește poezia și bucuria ei.
În ce privește nucul mă chinuește un gând sublum: acest pom își desenează cu măreție umbra pe cer dar sub coroana lui nu mai poate crește nici o altă plantă. Aici însă, în poem, la umbra sa crește poezia și bucuria ei.
Pe textul:
„burgundia 35" de Anni- Lorei Mainka
Recomandat0 suflu
ContextMă pune în dificultate ironia acestui poem și încerc să-i descopăr romantismul.Peisajele sunt autentice și ușor pastelate...
Pe textul:
„pamflet cu trandafiri pitici" de FLOARE PETROV
De îmbunătățit0 suflu
Context Știu și noi știm că există o piele pe care nu o poți schimba niciodată. Și am văzut-o sub catarg cum strălucea imună la holeră, imună la holera acestui veac rău.
Pielea aceasta nu poate fi decât pielea poetului. Ea nu poate fi îmbrăcată doar de persoana care îi aparține și care, doar ea, are parola. Sau de ce nu - o putem asemăna cu pielea prințului din povestirea \"Povestea porcului\"...
Pielea aceasta nu poate fi decât pielea poetului. Ea nu poate fi îmbrăcată doar de persoana care îi aparține și care, doar ea, are parola. Sau de ce nu - o putem asemăna cu pielea prințului din povestirea \"Povestea porcului\"...
Pe textul:
„singura piele" de Adriana Lisandru
Recomandat0 suflu
ContextÎmi place. Cred că te descurci foarte bine în vers liber. Cu acest poem chiar ai îmbrăcat idei și... mă bucur, Simi. Mi se pare un poem al absenței fără ca numeni să fie prezent. Dincolo de toate aceste imagini simt - parcă chiar privește Dumnezeu. Cel adevărat. Sunt nerăbdător să văd următorul poem. Să auzim de bine în orașul flăcărilor fără focuri.
Pe textul:
„Vânătoare de secunde" de Simion Cozmescu
De îmbunătățit0 suflu
ContextSunt atât de departe ca și zăpezile lui Villon, dar ele, totuși, există. Dacă nu există în realitate în România există cu siguranță în amintirile noastre ca și în acest poem plin de melancolie și mister. Îmi consolidează sentmentul că dincolo de nimicnicia timpului în care trăim, de fariseism și impostură, zăpezile din iernile de altădată au rămas dincolo de toate aparențețe, aceleași, pline de mister, descoperite de poeți într-un timp al iubirii. Faptul că mai există nostalgie consolidează speranța că dragostea adevărată nu ne va părăsi- niciodată.
Pe textul:
„ce departe sunt nopțile cu zăpadă" de Stefan Doru Dancus
Recomandat0 suflu
ContextMă bucur ca după atâția ani să regăsesc poezia unui prieten cu care am împărțit, (sau împărțim) același oraș, poezie alăturată unei încercări a subsemnatului și sunt onorat să salut deopotrivă poemul și autorul. Cu toate acestea recunosc că titlul poeziei este interesant, ciudat, hilar și mă pune în dificultate. Oricum, cred că titlul anunță, de fapt, conținutul poemului, ludic, atemporal,inegal. Cred că strofa a doua dezechilibrează construcția și ar putea fi îmbunătățită. Strofa a treia este cea mai reușită și cred că ai putea renunța la ultimele două versuri. Plăcut de trei ori impresionat nu pot decât să-ți doresc mult succes și să te asigur că te mai aștept pe aceste pagini. Și de ce nu aș aștepta un comentariu pe textele mele!
Pe textul:
„Marasma suspiciosa" de Simion Cozmescu
De îmbunătățit0 suflu
Context