IBIoan Barb
Verificat@ioan-barb
România
„poetul nici măcar nu poate muri în captivitate”
Locuiesc undeva în România. Fost jurnalist, fost (cu inima) revoluționar, fost visător, fost soldat, fost ...
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
Sunt impresionat de expunerea antitezei sensibilitate-indiferență, esnțial apairent, etc. Motivul ușii reprezentă chiar poarta deschisă în interiorul inimii poetulu, de fapt, o premisă pentru barocul interior din lumea nevăzută a acestuia. Peste prag trec cu indiferență cei ce privesc doar coaja superficială alucrurilor și trec în continuare fără să înțeleagă ceva. Frumos.
Cu considerație, Ioan.
Cu considerație, Ioan.
Pe textul:
„sunt" de Alexandru Gheție
0 suflu
Context\" din coaja mărului ieșeau trenuri făceau lumea să mergă pe roți\"... Roți cu care umblăm îmbrăcați în noi înșine și căutăm ceva. Întotdeauna căutăm și nu găsim până ceea ce căutăm trece se rostogolește pe lângă noi.
Frumoase versurile tale. Cu prietenie, Ioan.
Frumoase versurile tale. Cu prietenie, Ioan.
Pe textul:
„vom urma calea lui Orin" de Nuta Craciun
0 suflu
ContextAtipic, elegant, profund. Un text care rămâne în inimă și în memorie. Umilele mele păreri. Cu stimă, Ioan.
Pe textul:
„poarta spre cer" de Teodor Dume
0 suflu
ContextO poezie scrisă cu o mână sigură pentru că \"femeile dimineții privesc nemișcate/prinse într-o buclă înghețată a timpului. Și regenerarea pe motivul atingerii, prezentă în prima strofă, crează o premisă interesantă pe care se dezvoltă, ulterior, poemul. Am impresia de lucru închegat cu măiestrie artistică. Mi-a plăcut. Felicitări. Ioan Barb.
Pe textul:
„sfârcurile întăresc ziua" de Ileana Petrovici
0 suflu
Context\"Artiștii vorbesc prin culoare\"- rămâne să identifici mai bine culoarea în care încerci să-ți exprimi, sau să-ți transpui, sentimentele. Poemul, în curgerea sau alunecare sa simplă între spațiul interior și timpul infinit are o culoare autentică... culoarea poeziei.
Cu simpatie, Ioan.
Cu simpatie, Ioan.
Pe textul:
„Spații" de Mihaela Roxana Boboc
0 suflu
ContextUn poem scris cu o mână iscusută.
\"Îți cunosc
vârful degetelor
în pielea mea
încercând să sugă
plăcerea din trup\"
Foarte frumos.
\"Îți cunosc
vârful degetelor
în pielea mea
încercând să sugă
plăcerea din trup\"
Foarte frumos.
Pe textul:
„și cine nu cunoaște iubirea..." de Ștefan Petrea
0 suflu
Context\"Ieri au tăiat capul unui om în direct\", este un vers deosebit care practic caracterizează condiția omului acestui veac, mereu decapitat, marginalizat,prins între idealurile sale și sărăcia cotidiană. M-a mișcat.
Pe textul:
„dulciurile îngrețoșează" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextStrofele poemului au un echilibru de la un capăt la altul și mi-a fost greu să remarc o strofă anume. Totuși, ochii care luminează mereu invers m-au convins că este vorba de o altfel de privire cu acești ochi, o privire care pătrunde în lumea nevăzută, când indiscretă, când poate tandră și că această privire aparține doar poetului. El poate circula prin spațiu și timp oriîncotro îl poartă muza inspirației pe o bandă ce nu are interdicții de circulație. Ioan Barb.
Pe textul:
„Tu-mi faci bine" de Mihaela Roxana Boboc
0 suflu
Context\"azi nu mă strigă nimeni
moartea mi-a dozat sufletul
și consumă o tabletă pe zi\"
Versuri care dau o mare profunzime poemului. Parcă ai exista undeva la marginea timpului cu singurătatea marginalizată. Versurile de final pun o concluzie neașteptată, resemnată și produc o bucurie cititorului. Ioan Barb.
moartea mi-a dozat sufletul
și consumă o tabletă pe zi\"
Versuri care dau o mare profunzime poemului. Parcă ai exista undeva la marginea timpului cu singurătatea marginalizată. Versurile de final pun o concluzie neașteptată, resemnată și produc o bucurie cititorului. Ioan Barb.
Pe textul:
„sfârșit de pagină" de Teodor Dume
0 suflu
ContextUltimul vers pare că e importat dintr-o altă dimensiune unde nu se poate intra decât printr-un tunel bine camumflat. Dacă descoperi calea spre intrarea în tunel poți citi ca într-un fum de țigară farmecul neconsumat al anotimpului. Așa am înțeles eu. Sau mi-am interpretat eu. Mă bucur de reîntâlnire pe o altă pagină, care nu e a mea. Multă stimă, Ioan Barb.
Pe textul:
„text cu babă, soare și țigări" de herciu
0 suflu
ContextPraful de întuneric din strofa a doua îmi sugerează să încerc să fac și eu rost de el. Citind acest poem mă gândesc că acest praf cosmic te face să scapi de obsesii și să redescoperi albia fluidă a poeziei. Frumos și interesant. Un fost jurnalist.
Pe textul:
„Liniște cu brumă" de Calin Hera
0 suflu
ContextÎmi place poemul tău, primul vers este foarte reușit dar și dezintegrarea poetului în semnul apocaliptic 666. Cu toate acestea eu cred că poetul trebuie să iasă din capcana, ca un labirint, întinsă de moarte. Îmi place tema.
Pe textul:
„Șarpe Sărutând" de Sorin Olariu
0 suflu
Context M-am minunat cum ai putut clădi această construcție cu mijloace puține și domestice. Mă surprinde simplitatea poemului prin încrustațiile ce se citesc printre rânduri. Ai prins foarte bine cușca omului răpus de atâta civilizație. Frumos.
Pe textul:
„burgundia 49" de Anni- Lorei Mainka
0 suflu
ContextUltima strofă are ceva aprarte. Să-ți dai seama că după o viață de poet încă mai ai nevoie de ceva uimitor în viață! Cred că în nici un caz de poezie. Ea există din plin. Ultimele două versuri sunt cele mai tari. Ce mai.
Pe textul:
„să-ți povestesc despre mine ile/despre diminețile mele/sau pur și simplu despre statul la semafor/muzica pe care o ascult în mașină" de Alexandru Gheție
0 suflu
ContextEste plină de surprize, de taine, arhiva poetului, în care bunicul și-a postat sentimentele. Trecerea pe pietre tocite pare o trecere prin viață ca pe un altar pentru jertfă în care au fost aduse toate posibilele bucurii și au rămas doar colțurile cu amintirile înaintașilor care ne străbat uneori. Mie asta îmi spune poemul. Și o spune frumos.
Pe textul:
„voi fi bătrân" de Teodor Dume
0 suflu
ContextMi-a plăcut foarte mult textul. Îmi aduce aminte de copilăria mea, de casa bunicilor, de întrbările mele de atunci. Din punct de vedere stilistic este forte reușit. De fapt ilustrează, puțin mai altfel, poeta cu același nume. Citind textul sunt cuprins de meditație și de bucurie.
Pe textul:
„Mila Domnului" de Cristina Sirion
0 suflu
ContextAm scris ieri despre această fașcinantă Burgundie și am trimis fișierul gol. Am scris imediat după publicarea poemului și am remarcat imediat pătratele de cer, am scris ceva foarte frumos, cred eu, dar mesajul meu nu a ajuns. Astăzi am văzut că deja ceea ce eu remarcasem ieri au văzut alții. Mă bucur că este așa. Poemul este minunat, curge frumos. Problema mea este cum să-mi recuperez textul pe care l-am scris ieri, nu l-ai primit și acum este pierdut, deoarece în pagina mea în fișier a rămas doar titlul. De aceea te rog, în compensație, scrie următorul poem.
Pe textul:
„burgundia 47" de Anni- Lorei Mainka
0 suflu
ContextParcă ai pescui în stele, Căline. Acolo păsările de pradă n-au ce să înghită pentru că ochii dor atunci când privesc prea mult timp îm gol. Foarte reușite imagini și foarte apreciate. Mă alătur și eu celor de deasupra mea și îți trimit un salut ca un semn după ... douăzeci și încă câțiva ani. Mă bucur să te regăsesc atât pe tine cât și poezia ta.
Pe textul:
„Ochii dor" de Calin Hera
Recomandat0 suflu
ContextCând am descoperit acest poem am început, deja, să mă port cu stângăcie deoarece de la primii pași mă străbătea și pe mine o teamă de cristal că aș putea reînsufleți balaurul cu limba despicată. Dar n-am intrat de tot în panică pentru că în aceste zile în România este primăvară și chiar la fereastra mea de taină, unde povestesc cu stelele, a înflorit un cireș colorat în amurg cu flori; de fapteu am văzut că pe crengi înfloriseră stele de mare așezate în paturi de spital. Citind poemul, cineva, poate chiar Dumnezeu a atins în mine aerul cu țevi colorate și am simțit deodată o mare bucurie: era poemul tău. M-am bucurat ca de ceva frumos, de pe alt tărâm. Nu al oamenilor. Poate o externare în lumea unor cuvinte.
Pe textul:
„Externare de primăvară" de Cristina Sirion
Recomandat0 suflu
ContextMă tot întreb cine ar putea accepta un poet aflat la un pas, sau poate mai mult, de cortină: noi, destinul, viața, timpul, dragostea... și așa mai departe. Un lucru e cert: un poet adevărat este conștient că privirea lui interioară este mereu lipită de cortină, după care e marele necunoscut, ieșirea din șcenă sau chiar prima treaptă din lumea în care încep poveștile. Contează dacă dorești sau nu să miști privirea. Lipsită de acest sprijin al privirii lipite, cortina poate oricând să cadă. E sublim. Poemul tău îmi place și mă avertizează că, de fapt, sunt mereu în șcenă și trebuie să țin privirea pe cortină, pentru că acolo, în orice moment s-ar putea întâmpla ceva. E ca o plimbare pe muchia briciului. Sau nu?
Pe textul:
„acceptă-mă ca pe un actor" de Teodor Dume
0 suflu
Context