Poezie
Spații
1 min lectură·
Mediu
Spune-mi,
cum ai defini spațiul?
nu te întreb de timp
ai râde așa cum sunt toate
zâmbetele tale
ironic
timpul nu așteaptă
corcodușii în floare
pentru o nouă filă de amor
nici măcar anotimpul boem
nu trece pe aici
iasomia înflorește în absență
cum arată pământul de acolo?
să fie spațiul
golul dintre două lumi
sau liniștea dintre două bătăi
de orologiu
ce văd ochii
în întunericul crucii?
mai mult decât lipsa luminii
e tăcerea
tu știai să taci
cu orele
îmi spuneam
artiștii vorbesc prin culoare
n-am știut
câte poeme îmi recitai
în tonuri calde
cât un drum dus-întors
spre copilărie
știi
lumea e cât o coajă de nucă
sculptată de spații
și defilăm goi
scuturați de umbră
ca de-o vină
nici anotimpurile nu calcă aici
între viață și moarte
doar un mic spațiu
mai respiră a melancolie.
033.323
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihaela Roxana Boboc
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 139
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela Roxana Boboc. “Spații.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-roxana-boboc/poezie/13940201/spatiiComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
da, mihaela, \"mai mult decât lipsa luminii/e tăcerea\", iar spațiul acesta pe care vrei a-l defini dintre viață și moarte e plin de melancolie, dar iubirea încă mai are forță, încă îți mai ia privirea din întunericul crucii... Sunt plăcut impresionat de imaginile de aici, de modul acesta inocent, delicat de a contura stări...
alex
alex
0
Ioan Barb, frumos spus...culoarea poeziei. Mulțumesc pentru popas.
Alex, o interpretare delicată a acestui poem. Ca de fiecare dată cuvinte frumoase, pline de armonie interioară.
Mulțumiri,
Mihaela
Alex, o interpretare delicată a acestui poem. Ca de fiecare dată cuvinte frumoase, pline de armonie interioară.
Mulțumiri,
Mihaela
0

Cu simpatie, Ioan.