Poezie

expirarea bătrânului

1 min lectură·16 decembrie 2006

Mediu

într-o zi bătrânul mort se ridică de pe bălegar

din groapa lui de troglodit

noi eram tot acolo nu-l mai admiram

trecusem de mult de vremea emoțiilor formatoare

acum doar ne răsfățam reciproc spunându-ne că suntem geniali

bătrânul era tot el stând pe marginea gropii

tremura tot la fel iși ținea bine chitanța

aia a lui de bătrân care îi dădea dreptul la înțelepciune

bătrânul avea un ilic vechi pe el concrescut

cu mușchi și neuroni sângerii exteriori realității

noi continuam să fim ingenui pe acolo pe unde puteam si noi

ne dezbrăcam de haine ne priveam adânc

rupeam foile cărților una câte una uneori chiar

și două din sadismele de copii încă nedepășite

ne plăcea încă nu ne-am fi plictisit rulau filme

de toate genurile la cinematograful din vecinătate

ne mai încălzeam oasele câte o vreme

bătrânul tăcea și se decolora încetul cu încetul

devenea tot mai spălăcit și mai tânăr

043734

Despre aceasta lucrare

Autor: ioan albu
Tip: Poezie
Cuvinte: 152
Citire: 1 min
Versuri: 19
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

ioan albu. “expirarea bătrânului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-albu/poezie/220471/expirarea-batranului

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Irina Nechit✓16 dec. 2006

Poem absolut remarcabil, nu pricep unde-s cei care dau stele și de ce la titlul (atât de inspirat) \"expirarea bătrânului\" nu lucește până acum o stea.
Dar poate că până la urmă contează deliciul lecturii, momentele de suspans pe care mi le-ați oferit (\"bătrânul mort se ridică de pe bălegar\"!!!, \"trecusem de vremea emoțiilor formatoare\", \"chitanța care îi dădea dreptul la înțelepciune\", \"tăcea și se decolora încetul cu încetul\", \"tot mai spălăcit și mai tânăr\"). Terifiant, juvenil, grav și totodată ludic, un calm isteric.

silviu viorel păcală✓16 dec. 2006

Există texte recomandate mult sub valoarea celui prezent și meritoriu. Text de meditație și reculegere.

Mihai Robea✓17 dec. 2006

mă zgâiesc mucalit și văd și eu că ți-a ieșit tabloul. Cu atât mai mult cu cât n-ai folosit prea multe culori: destul gri, puțin sepia, ceva mușchi, cumva realitate... Aici, suficient pentru a ieși ceva sugestiv. Iar chestia cu chitanța de înțelepciune aproape înghețată în mâna bătrânului m-a făcut să zâmbesc, m-a dat gata
amical,

ioan albu✓17 dec. 2006

oameni buni, poemul pleacă de la un text al lui Gellu Naum, de altminteri celebru, \"bătrânul ședea mort\". el nu are legătură tematică cu ce scrie naum, are propria lui temă de tratat, propriul drum, dar trebuie înțeles oarecum în prelungirea textului naumian, la care se referă în permanență, de la care ia pentru a se referi sintagme întregi (precum cea cu chitanța),folosindu-le ca pietre în construcția unui alt edificiu. o parte din aprecierile voastre i se cuvin maestrului Naum.