Nimic serios...

Doru și Emanuel, „cel puțin două persoane” batem la ușa biroului „de relații cu publicul”, nu contează ziua, chiar și „sâmbăta, duminica și sărbătorile legale”, doar, doar vom prinde „șoarecele și pisica” sau poate cumpărăm „aerul dintre gratiile coliviei aurite și fumul de pe acoperișul lumii”, dacă spuneți că-i de vânzare. Am venit „obosiți”, “însetați”, plecăm cu fața plină de zâmbete, dar și bucuroși de revedere. S-aveu numai zile senine.
Cu drag
Dorulet

cursiv si intreg, scris dintr-o data, ca o respiratie. dar nu are nici o miya, decat aceea de a ne chema la tine, sa venim la tine sa te citim, sa iti cunoastem cei doi de tu care va alergati ca tom și jerry. mi-ar fi placut daca se intampla ceva, de exemplu daca in alergatura desfăceai esenta cuvantului joaca, asa cum ai expus-o aici, ca sa creezi o lume in care avem si noi un rol obiectiv, altul decat acela de admirator fidel.

Eu și Mine suntem cel puțin două persoane
(Ina Cirlan)

Deși nu-mi place să mă autocitez, nu-mi vine în minte o replică mai bună decât o strofă dintr-o poezea de acum câteva luni.

De mic învăț să mă cunosc
și am surprize, recunosc
căci uneori ce-am învățat
a doua zi e perimat.
Sunt subiect interesant
de studiu, sunt ușor mutant
și mai constat că în pasaj e
loc de vreo două personaje.

Îți dau și linkul, nu cred că ai citit-o.

http://poezie.ro/index.php/poetry/237803/index.html

Deși, dacă citesc mai bine, mine de la mine e altcineva decât Mine de la tine. :)

Ca întotdeauna, bucuros să te citesc. Deși... parcă mi-e dor...

MIcule Vrăjitor
Uite vezi, eu tocmai asta uitasem, că poți bate la Ușă chiar dacă e închisă, în fond poate fi doar o scurtă pauză de masă:).
Doru și Emanuel:) , cele cel puțin două persoane îți mulțumesc pentru stropul ăsta de înțelepciune care mi-a răcorit mintea-mi nițel înfierbântată!
Pentru tine, cu un drag imens care nu încape într-o biată pagină!
Leonard,
Ai o intuiție extraordinară, încep să mă întreb dacă nu erai cumva tupilat printre panseluțe mele astăzi de dimineață când eu încercam să aflu dacă exist pentru a cugeta sau vițeversa:)).
Ai perfectă dreptate, e scris dintr-o suflare și o auto-analiză obiectivă mi-a confirmat că ai dreptate, cred că doar asta era miza, cea pe care tu ai punctat-o cu precizie.
Onorată de desfacerea delicată în feliuțe, eu într-o zi mai puțin săltăreață, mulțumindu-ți! Cu drag!
Norică,
Când am primit înștiințarea semnată de tine:), mi-am zis că de data asta, hotărât nu mă-nveselesc. Am sfârșit râzând în hohote după numai câteva secunde. Spune și tu, om serios sunt eu? Mine-urile astea până la urmă au un substrat comun, cu siguranță.
Încă zâmbind, mulțumesc aducătorului de pace:)

Ma distreaza textul. :)) Eu si cu Mine-ul care se urmaresc, se evita, se completeaza. :) Iar partea cu relatiile cu publicul imi place, suntem prea ocupati de Eu sau de Mine ca sa mai vedem ce faci Tu si cu Tine.

Dupa fiecare despartire, o prietena de-a mea nu se lasa consolata, \"lasa, mai, eu si cu mine ne intelegem foarte bine!\". Si nici nu se plictisea vreodata.

Norocoasă prietena ta. Ea reușise să-și-i adune la un loc:). Nici eu n-o să mă las, poate reușesc să le întind o capcană:))
Mulțumesc, pentru trecere și zâmbet. Cu drag!