un alt fel de Pitagora

cea mai mare anomalie gastronomică
sunt simțurile noastre
te adulmec, te miros
te gust, uneori, resturi căzute pe jos
refuzând o rețetă...
cu simpatie

dacă nu ar fi aceste anomalii cred că ne-am plictisi de prea mult bine, eu sunt inspirat negativ ca să pot scrie cât de cât pozitiv...mă ascund plin de lașitate în cuvântul nespus, în versul sterp citit doar de prieteni și în nimeni.
Sufletu-mi din când în când mai dă câte un ocol lumii și se întoarce transpirat în trup iar trupul împovărat de povara crucii se ascunde neputincios în umbră. mulțumesc pentru nesațul liric, pentru prietenie, pentru tot.

De-ti duci povara pe cruce rastignit


te-ntoarce catre mine putin mai implinit.
Poti mult mai mult.Cu stima,Constantin