iarina copuzaru
Verificat@iarina-copuzaru-0031203
e-mail: croitoreasalicuricilor@yahoo.com
e frumos cum versurile lasă senzația construrii unei căsuțe și cum fiecare imagine declanșează fie o melodie, fie o poveste.
eu cred că luna e un gălbenuș :)
Pe textul:
„anul viitor pe vremea asta iubeam nespus" de ștefan ciobanu
Pe textul:
„toți" de Claudia Minela Petre
pentru această poezie și pentru întreg volumul „dolor”, pentru abordarea frustă și poetică a acestei laturi a realității (abordare în cheia unei sensibilități aparte), pentru spiritul ce transpare prin versurile de mai sus, las semnul meu de apreciere.
Pe textul:
„out of europe" de Nache Mamier Angela
e bine pus accentul. de fapt, numai varianta asta e corectă.
Pe textul:
„Mafia de la Cluj!" de Laurentiu Ghita
am înțeles. dacă sub raportul ăsta terminologic vorbim, atunci titlul și mai potrivit ar fi poelocviu :)
Pe textul:
„regulamente interioare" de ștefan ciobanu
mie îmi place titlul. mă lasă destul de mult să-mi imaginez, ca mai apoi (curios lucru) să regăsesc unele imagini în text. un singur lucru: poate ar trebui lăsat „privea un cal alb”, fără „la”.
e concentrat și vizual, un poem de înghețată :)
Pe textul:
„regulamente interioare" de ștefan ciobanu
am fost și mai captivată cînd am văzut că e vorba de muzichie :)
personajele sunt niște traviartiști, iar situațiile umoristice nu opresc cititorul la umori, ci – așa cum am mai spus și altădată – îl determină să ia în serios unele aspecte descrise. pentru toate acestea și pentru multe alte calități las aici un semn.
Pe textul:
„Cîrciuma lui Bicuță" de Liviu Nanu
e frumoasă arcuirea asta blîdă care lasă realul și somnul să creeze împreună un vis. apoi tot somnul, ca o țestoasă cu carapacea moale, poate aplana căderea (nu însă și zgomotul contracției, întîmplarea de-a nu ști de care parte... ). și mie uneori mi-e septembrie de tot, poate de-aceea am intrat în starea poemului :)
Pe textul:
„atunci se întâmplă" de Adriana Lisandru
Pe textul:
„poemul pe care mi-l spun numai mie" de iarina copuzaru
Recomandataici mi-au plăcut depusul, dar și spusul memoriei. șișul (contrar semnificației) îmi lasă impresia că se pregătește o construcție ludică ce va aduce eliberarea. cine știe, poate tot printr-o poezie :)
Pe textul:
„în mine am rămas orfană deși amândoi trăiesc" de Ottilia Ardeleanu
despre cuțit, recunosc că l-am lăsat astfel, fiindcă nu i-am găsit un mîner potrivit.
bucuroasă de trecere.
Pe textul:
„poemul pe care mi-l spun numai mie" de iarina copuzaru
Recomandate cu mult mai bine acum, după ajustări. și e frumos cum apar felinarele – pentru a lumina distanțele astea fumigene :)
mi-a plăcut.
Pe textul:
„Ne apropie lent" de Ecaterina Ștefan
am găsit în poem o interesantă abordare și adaptare. mi-a plăcut ludicul taxonomiei. eu, în urma citirii, am devenit femeia hîrtie fotografică, fiindcă voi pleca de aici cu aceste imagini :)
Pe textul:
„hârtia ca femeie" de Plopeanu Petrache
Mariana, așa mi se termină mie unele poezii, înainte de-a le începe :)
Leonard, într-adevăr, poezia mea a rămas puțin într-o ureche. ceva mai adînc decît tăietura cuțitului n-am găsit :)
însă am priceput. miers.
Pe textul:
„poemul pe care mi-l spun numai mie" de iarina copuzaru
Recomandatpoezia ta e ca o licoare al cărei secret e în ultima comparație.
Pe textul:
„eu, cea de dincolo" de Adriana Lisandru
Domnule Sibiceanu, întotdeauna mă sfătuiți bine. acum v-aș da ascultare dacă nu m-ar trage de mînecă ceva din poezia asta... iar acest ceva rămîne într-o zonă viscerală...
iau cu mine încurajările, dar și asupra sfatului mă voi întoarce.
Domnule Munteanu, bucuroasă de semn, de încurajare. M-a bîntuit mult gîndul dedublării prin unire. apoi am ajuns la un deunificat. multe ar fi de spus, dar acum scopul meu este de a vă mulțumi :)
Ștefan, cred că o să înlocuiesc cu burtă. da, s-ar putea ca și acel dece să fie în plus.
numai o scurtă perioadă să mai treacă și mă întorc să fac corecturile. sunt prea obosită acum să cîntăresc. dar frumos semn ai lăsat:)
Ioan, e simpatică acea comparație cu peștele-n ploaie. m-am gîndit inițial la o ploaie cu pești :) cît despre mine, merg tot mai greu prin apa de care vorbești.
Ottilia, ești foarte drăguță că te-ai oprit puțin. mi-e și frică să-mi privesc mîinile, cu toate aceste transformări sîngeroase... :)
mulțumiri tuturor.
Pe textul:
„poemul pe care mi-l spun numai mie" de iarina copuzaru
RecomandatDe accord. dar poate fi și pădurea lui Dante prenatală. adică exact drumul dinaintea drumului.
Pe textul:
„Drumul" de iarina copuzaru
Silvia, ești foarte drăguță. Și pentru încurajare, și pentru felul în care deslușești.
Ioan, șarada mi s-a arătat înainte de drum. Iar pentru că n-am dezlegat-o, am plătit cu însuși drumul
mulțumesc amîndurora.
Pe textul:
„Drumul" de iarina copuzaru
e o poezie inimală, vizuală, vie. m-a făcut să văd și copitele morții, dar și baobabul înfrunzind din sămânță – adică trecerea de la o treaptă la alta are o doză mare de cursivitate, ca o anestezie sub efectul căreia percepi egal, unitar, chiar dacă știi ce te așteaptă. asta despre cursivitate. despre poem, acesta te prinde în gheare. sau, de ce nu, e chiar gura leului (și poate așa se explică de ce se văd atît de bine, de aproape, toate transformările/trasnformarea , “până când niciodată”).
Pe textul:
„moartea e o savană în care/ te iubesc în absență" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„A apărut volumul de poezie ”Scrum”." de Stefan Doru Dancus
