Putin a prins puțin în gheare Ucraina,
O stoarce precum baba un buboi,
că a făcut pe neamțul și nu medicina,
Când demara politic ...la Lenin în bărboi.
Când vântul bate-n creasta minții,
pitici se prind în Joc de Călușei.
Înfierbântați, trimit în Tartar sfinții,
iar dracilor le dau sarcini... de zei.
Când vântul bate-n dungă mintea,
perdea de
Bâzzz... s-aude corul pițigat,
bâzzz... toți au brațul ridicat,
hai, ghicește! cine-a dat?
Cred că tu, cel șugubăț,
nu-i frumos, că te-ai folosit de băț.
Fugi, Ionele c-ai greșit. Ce eroare!
Stai
Ecătă, becătă, țucătă, i,
abăr, fabăr, domeni. Unu - afară va ieși.
Vorbire de cermălit ce trimite la mijit,
șoptită în „romgermană”, ne pune oblon pe geană.
Așa - începe mijoarca,
ascunziș și
Pe chipul tău zâmbește-a giumbușluc iubirea,
ți-acoperă timid obrajii cu roșu-nchipuirii,
nu se grăbește a prinde năravul contopirii,
refracția-ntre medii ce simulează fericirea.
Pe chipul tău
Dimineața ne arată, după noaptea-ntunecată,
tabla zilei nepătată și-o paletă colorată.
Mintea clară - albul cere, dar cum negru-i la putere,
clatină nehotărâtă, bâjbâie-n nuanțe
Joc divin – lene trecătoare
Demult, în pruncia purității,
am furat Gândirii-un gând,
l-am pus în oblonul vieții,
l-am dat unui om de plug.
I-am spus să-și are ogorul,
unde-i pământul mai bun,
căci
Timpul se simte-n pustie
confortabil ca-n palat,
nu oprește-a sa secundă,
nici la polul înghețat.
Naște-n față și îngroapă
trecutul îndepărtat,
e originea mobilă,
dar și sacul de-ngropat.
Toți îi
O consecința a saturației înarmării globale,
e oaza păcii generale. Tradus diplomatic:
de nevoie, politic de voie, cântăm la unison - a fi,
altfel mâine, în calendarul existenței, va lipsi.
Pe o
Aripa frântă a unui fluture șchiop plutește agale în lanul de flori.
Rând pe rând, floare de floare-și regăsește amprenta iubirii
și-mbrățișează frântura din totul-iubit.
Craiul din răsfățul vieții
Întâmpinare.
Nimeni nu iubește Moartea, este umbra sa-n cărare,
este ludica pisică(neagră) – ce te joacă între gheare.
Plictisită de moarte - Moartea la modern a aderat,
a dat coasa din dotare
Istorii răscolite, buboaie pline cu puroi,
se sparg în sărăcii de vorbe și se sting
în vicleșugurile unui nevăzut război,
să amărască existența rătăciților în ring.
Cad - nedoriții lumii în
Motto: „Matematica este alfabetul cu care Dumnezeu a scris universul„ – Galileo Galilei
Punctul.
În sincopele iubirii se cheamă - sfârșit,
la debut, îndrăgostiții-i zic: un nou început.
Și unii și
Oblonul nopții.
Pământu-nlănțuit de ghiara întunecatei umbre,
se lăfăie-n negrul de deasă pădure,
căci firescul rotirii l-a-ncătușat supus
legându-l de infinitul mișcării către apus.
Universul fără
Rețeta unui truc
Pașol la joben voroave, veți umbla în lume goale, slobode la-mperecheat, fără noimă la sunat. Porniți! Semănați de toate, s-aveți sare și piper, nu vă-mpiedicați în țel, rupeți
La graniță sunt tunuri! Nu este frig, soarele bate-n dinți, un pic este răcoare.
La graniță sunt tunuri! Soarele bate-n dinți, nu este frig, vântul suflă dinspre ruși, pustiul vorbelor e mare.
La
Ce mănânci frumoasă floare?
Raze de la mândrul Soare. Mi-au dat sărutul pe filă și fiori în clorofilă, mi-au fost factor de sinteză, dulceață-n fotosinteză. Mi-au pus parfum în corolă, nu surogat
De ce alergi, așa, viață?
Secunda ta nu e de gheață, nu ai aripi de foton să-ți scoată timpul din șablon, să-ți facă pasul monoton, sincron cu mersul stelelor.
Cu-o aripă de timp regres:
Aș fi un
Impusă de vremuri grele, născută din fum de tun,
a mușcat din vatra noastră în miezul unui veac nebun
utopia purpurie, chintesența teoriei traiului comun.
Ideal și-nflăcărare, fără legi de
Ochi rotunzi, privirea fixă, cu năsucul de vulpoi
și-a făcut bârlog în curte, lângă brazi pe mușuroi,
o vecină șugubeață, dolofană, ... un butoi.
Clipește naiv din pleoape, toarnă vorbe cu
O larmă mare cuprinde curtea școlii,
e un vacarm spontan, necontrolat,
răsună-n zări precum furtuna mării,
purtând plăcerea jocului nevinovat.
Arena încropită-n centrul curții,
din fantezia micilor
