Aleșii lumii, nu toți, se lăfăie-n palate,
deși tornada minții le-nvârte diamante.
Ciudații existenței, bufoni involuntari,
de-i întâlnești pe stradă, rămâi crucit,
pare că-n urbe, undeva, circul s-a
Mă duc pe gând în Univers,
m-așez pe corn în Vandromaca,
mă tot socot să pun d-un vrej,
s-aduc acasă vaca.
De unde-n gând atâta energie?
Nu e blindaj să-l țină-ncătușat,
nimic nu i-se-opune,
Psihologia mulțimii ne-a arătat,
nebunia unită ciclic s-a răzbunat.
Dorința ei neîmplinită a fost să trimită
lumea-n Apocalipsă.
Între timp piticul, atomul cel mic,
a ajuns năzdrăvan, suprem,
Când Arpagic-motanul fotoliu-a cucerit,
când polonicul pute în sosul pregătit,
sunt lucruri nefirești și te întrebi bănuitor:
cei doi au jucat, naiv sau conștient, un rol?
Păreau voinici în
Când rațiunea doarme, monștri se-nmulțesc,
pălește vraja lumii, zâmbetele-ngălbenesc.
Atunci se fură gândul, s-aruncă-n jar iubirea,
se pustiește zarea, și mintea, și privirea.
Veșnică este moartea,
De regulă, rețeta șirului A.N e-n termenul general,
Aplicând-o la oameni, găsim, între altele, șirul indian.
E departe de a fi ideal,
dar e reprezentativ și la dragoste – uman.
Iubirea, îmbinarea
Aud sunând pe caldarâm
cu pași de lună - ziua coborând.
Prin noi,
pendula timpului mereu adună
ziuă și lună - ziuă și lună.
Memorii scurte dorm în locuri nule,
eternități în ziduri și în nume
sunt
E atâta lume împrejur, cândva mai mult cu o mie,
secerată din adânc de-o zvârcolire-n glie.
Nu știu ce-a fost, că n-am avut tărie,
să stăpânesc minutul și groaznica-i urgie.
Se unduia pământul ca
Ieri am reîntâlnit ploile copilăriei.
Mi-a fost dor de ele,
de aerul lor plin de miresme
și purtător de gânduri pure.
Ploilor de vară
desculț și gol le-adulmecam venirea,
norii învolburați îmi
Motto.
Spirala vieții(ADN_ul) e nepieritoare,
parțial ai fost și vei mai fi, indiferent de-ncrucișare.
Ești în valul care curge, chiar dacă - trupu-ți moare.
Se coace grâu-n Univers și spice
Dezvelit un deal și-arată
creasta plină de noroi.
Latră câini bătuți de soartă,
costelivi, cu blana plină
de mocirlă și gunoi.
Casele se-ntrec în lipsuri,
fumuri cresc din doi în doi,
stâlpii unei
