Poezie

Convergență

Apoximativ matematic

1 min lectură·13 ianuarie 2019

Mediu

De regulă, rețeta șirului A.N e-n termenul general,

Aplicând-o la oameni, găsim, între altele, șirul indian.

E departe de a fi ideal,

dar e reprezentativ și la dragoste – uman.

Iubirea, îmbinarea de miere și chin,

îi e subșir, e torentul lumii - plăcut și fertil.

E virtual în real, e-mpletire de fizic cu spiritual,

în fond, e temelia cuplului existențial.

Am povestit, însă taina cuplului am țintit,

logica formării prin subșirul de iubit.

Să purcedem. Atenție mare! Pentru A.N,

fără nimereală, alegem grijuliu și cu sfială,

o mândrețe A, o fată sentimentală.

Între raritățile mulțimii reale,

considerăm un ins special, un pitic,

îl poreclim Epsilon și-i zicem sentimentul-nimic.

E infim în simțire, iar la iubire

e ...suficient de mic.

Mic, mic... dar bățos,

excepția-l face extrem de valoros,

e balanța dragostei - cântarul lui Eros.

După atâta alergare, cumpănit și cercetare,

dăm verdictul, vestea cea mare:

Dacă iubirea lui A.N pentru A

după ce-am scăzut reciproca, pe cea purtată de ea,

devine mititică, pe Epsilon nu-l mai poate elonga,

zicem fără greșeală,

că avem o mare și fericită potriveală.

Că - A.N, matematic, converge ...la A.

Concluzia:

La Biserică cu ei! Unire prin cununare,

„La Mulți Ani și-mbelșugare!”.

00937

Iancu Tudor. “Convergență .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iancu-tudor/poezie/14135152/convergenta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.