Poezie

Eterna luptă

1 min lectură·13 ianuarie 2019

Mediu

Când rațiunea doarme, monștri se-nmulțesc,

pălește vraja lumii, zâmbetele-ngălbenesc.

Atunci se fură gândul, s-aruncă-n jar iubirea,

se pustiește zarea, și mintea, și privirea.

Veșnică este moartea, calota-nțepenită,

cât clipa este viața, în cumul - infinită.

Se împletesc în luptă ca ADN-u-n spire,

răgazul lor se-ntinde, atât cât să respire.

Egală le e lupta, pururi se războiesc,

ca să învingă una, e un lucru nefiresc.

Străbat țări, continente, întregul Univers,

susură izvoare-n față, în spate amorțesc.

Timpul e al bătăliilor amfitrion,

stabilește arma, ringul, alege un învingător.

În spate e trecutul, cioclul de conjunctură,

el curăță locul de neagra-ncărcătură.

În față saltă viața, scânteia strălucitoare,

ce-nconjură Pământul cu zâmbete de floare.

00937

Iancu Tudor. “Eterna luptă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iancu-tudor/poezie/14135156/eterna-lupta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.