În tinerețea TV_ului, pe sticla alb-neagră, lumea a-nvățat să creadă.
Adevărul era cert! Cele albe de bune le luai, iar negrele le inversai.
În plină maturitate, după cotitură, curg de
Când ajung în Parlament, aleșii vin la pachet.
Nepoții lui Agamiță - sunt trași de sfori sau prinși în ițe.
Nu au cum să se dezlege, intră toți în joc de glezne,
Docilii așteaptă păpușarii -
Pentru că pădurile dau prune, Romsilva o dă pe glume.
Unii copaci nu au frunze. Sunt plini de verzișori și alune.
Șefii, când își pun arma în cui, primesc - un copac verzui,
În el nu afli o
Pantalonii sunt croiți să aibă un tur și șliț.
Însă, unii luați de val, au pus dosul la fermoar.
Și, năpădiți de nevoi fac pe stadă tărăboi:
Veniți cu noi, veniți cu noi, ne vrem turu’ ...înapoi!
Mi-au rămas, după o votare, două găleți vorbitoare:
Una-i roșu-purpurie, slabă-n coajă, dar în gură durdulie,
O alta portocalie, zdravănă, un sprijin bun în gospodărie.
E clar acum, nefiind goale,
Cine se uită de sus, cum știe dacă sunt rus?
Tu davai și eu davai, cum facem să fie bai?
Păi, voi ne aburiți cu fum, noi fugim hai-hui pe drum.
E OH, îi tare mult, frica morții sperie și omul
Deși iarbă a mestecat, porcul nu este drogat.
De umblă cu paiu-n gură, e semn că-ți va da untură.
2024 – a fost un an cu noroc, am luat ½ dintr-un porc.
2025 – demarează nătăfleț și-mi urcă porcu-n
Parcul I.L Caragiale, mioritic, e-n regimul deal și vale.
Ca-n natură, însă privid mai atent observi o umplutură.
În pădure și-n margine de canal, rumegușul e pe val,
e-n belșug, un dar ceresc pentru
Serverul nu e șiret! E fidel, te slujește-n mod - Silent.
Dar, dacă-n Site ai fost marcat, îți trimite și... rahat!
E o gazdă ideală, face-o muncă colosală,
Nu stă musai în ogradă, îi priește și
Mai nou, la sclipitorul cercel - bine-i stă pe buricel,
Iar belciugul, cât mai gras - dă bine de-i prins de nas.
Și așa, mândra cadână prin viață ușor le mână,
Trage boul de belciug până-l pune în
Mai ieri, să scape de guturai Gigel,
Se tot înțepa, la trei luni făcea rapel.
Azi, cetățeanul de Troli turmentat,
La trei luni, face rapel la ...votat.
„La început a fost Cuvântul”
Gândirea Omenirii, splendoarea nevăzută, e alt Univers,
E cumulul de cunoștințe ce-n lumea s-a clădit cu mare preț.
Dinamica minții l-a născut, a fost Big Bang_ul cel
Mugind șăgalnic, a trecut Vaca Nebună,
Cu râs naiv mi-am zis: ce glumă bună!
Ce să vezi, că vremea greu se schimbă,
Vine Maimuța purpurie ...se tot strâmbă!
De ziua morților pășesc agale - pe alei în cimitir,
Un gând curat mă ușurează rupându-mi aripa de plumb.
Oriunde ochiul meu ajunge îmbrățișează un martir,
O jertf-adusă morții - de viul decăzut în
Am fost copii sărmani din fragedă pruncie,
purtam și-ncălțam din „second” - cu mare voioșie.
Din mare-n mic trecea botina, o vestă, chiar și pălăria,
și jubilam când era rândul să vină
Cândva, în laguna timpului fertil,
am pus o icră să dospească.
Eu n-am știut atunci, era senin,
că vremurile noi ascut o nouă coasă.
Și curge ser prin milioane de seringi,
avem rapel, și tot rapel
S-a dus un om, rămâne-o urmă,
puțini o simt, umblă-n penumbră.
A izvorât din dor și-ar vrea să spună
povestea boțului ...de humă.
Și... se prelinge urma amintirii
în timpul ce-n secunde nu se mai
