Poezie
Verigi efemere în lanțul viului
Flux genetic
1 min lectură·
Mediu
S-a dus un om, rămâne-o urmă,
puțini o simt, umblă-n penumbră.
A izvorât din dor și-ar vrea să spună
povestea boțului ...de humă.
Și... se prelinge urma amintirii
în timpul ce-n secunde nu se mai adună
la ce s-a-ntors din nou ...în humă.
Dispare, de nu a rodit în vreme bună.
În șirul perlelor din nevăzut
e taina sfânt-a lumii mișcătoare.
Rozariul viului migrează ne-ntrerupt,
ca un poștalion cu specii călătoare.
În ștafeta ce prin tine a trecut, tu:
- ești fractalul ce-a preluat, a șlefuit
sau deformat - a lanțului bună purtare;
- ești sâmburele ce-a plecat
pe noi cărări de viață trecătoare;
- ești segmentul de portal ce a purtat
sufletul, fluxul genelor nepieritoare;
- ești steaua ce dispare în neant
când inutilul, balastu-ți moare;
- ești viitorul din trecuturi
ce-mbobocește-o nouă floare!
00464
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Iancu Tudor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 135
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Iancu Tudor. “Verigi efemere în lanțul viului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iancu-tudor/poezie/14181466/verigi-efemere-in-lantul-viuluiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.