Poezie

Meditație în Luminație

1 min lectură·3 noiembrie 2024

Mediu

De ziua morților pășesc agale - pe alei în cimitir,

Un gând curat mă ușurează rupându-mi aripa de plumb.

Oriunde ochiul meu ajunge îmbrățișează un martir,

O jertf-adusă morții - de viul decăzut în mersul strâmb.

Pâlcuri de lumânări suspină, înconjură plăcutu-mi drum,

Sunt toporași de amintiri și înfloresc în lumea următoare.

Fără să simt, o zală-n lanțul rudelor se inchide acum

Și-un jurământ nescris - sudează punți nemuritoare.

Fericirile trăirii le pâlpâie și se preling timide-n fum,

Oftatul relelor purificate se scurg în muc de lumânare.

Mă fură clipe de-agonie ce-n mintea mea pustie scurm:

”Nu poți să fugi! Toate există în efemera ta cărare”.

E seara șoaptelor de minte ce-și poartă pasul în ecou,

Revăd figurile-adormite și-nchipuirile din gând - mă dor.

Tresar, o mână gingașă mă prinde, își pleacă capul pe sacou,

E Viitorul ce îmi spune:” mersul viului, încă, ți-e nemuritor!”

00423

Iancu Tudor. “Meditație în Luminație.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iancu-tudor/poezie/14183921/meditatie-in-luminatie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.