Poezie

Rezbelul izbăvirii

2 min lectură·6 mai 2023

Mediu

Istorii răscolite, buboaie pline cu puroi,

se sparg în sărăcii de vorbe și se sting

în vicleșugurile unui nevăzut război,

să amărască existența rătăciților în ring.

Cad - nedoriții lumii în lipsuri și nevoi!

Vidul comunitar îi strânge ca un laț,

le tulbură mintea, i-aruncă la gunoi,

să-nghită neputința, remediu la nesaț.

Din orbul gloanțelor coboară noaptea,

automatul plasmei, arma de-nsingurare,

seceră-n depărtări și-aduce moartea,

perdanților de fericiri și-a razelor de soare.

Cad - nedoriții lumii în lipsuri și nevoi!

Cușca Covidului, bula de-nstrăinare,

i-a-ndepărtat de turmă, sunt rătăcite oi

în desnădejdea clipelor de disperare.

Au rămas timide umbre, ființe târâtoare,

ostaticii unui lăuntric și dezlânat război,

ce i-a făcut să uite c-a lumii comunicare

are faguri dulci în vorbe și sunete moi.

Cad - nedoriții lumii în lipsuri și nevoi!

Se-nghesuie stingheri în colțul omenirii,

clipesc mirat la biciul relelor ce curg șuvoi

și au ajuns, fără să vrea, rebutul devenirii.

Decriptări în analize din trecutu-i netrăit,

libertea de mișcare lângă-mbârligatul cip,

au dezlănțuit prăpădul - intrarea în labirint,

concasorul decimării libertății-n fel și chip.

Cad - nedoriții lumii în lipsuri și nevoi!

le-a dispărut, de mult, din ochi seninul,

ocolesc cu groază ciomagul lumii noi

ce le-a băgat pe gât - coșmarul și pelinul.

00459

Iancu Tudor. “Rezbelul izbăvirii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iancu-tudor/poezie/14170292/rezbelul-izbavirii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.