Poezie
Mijoarce
2 min lectură·
Mediu
Ecătă, becătă, țucătă, i,
abăr, fabăr, domeni. Unu - afară va ieși.
Vorbire de cermălit ce trimite la mijit,
șoptită în „romgermană”, ne pune oblon pe geană.
Așa - începe mijoarca,
ascunziș și căutat, jocul zilei pe-nserat.
Phui!
Ghiță al lui Aron, te-am văzut, ești lângă horn.
Phui!
Ioana lui Oneț te-ai făcut pui de coteț.
Ghiciții și mijitorii fug de se întrec cu norii,
fug la locul de mijit. Câștigă - primul sosit!
Umblă-n unde decibelii bucuroși de cer senin,
căci se zbenguie puștanii, fără grijă, făr-de chin.
Libertate naturală se revarsă-n colectiv,
nu-s zăbrele să oprească - iureșul recreativ.
Voia bună-i rumenește, ochii scapără scântei,
curge-n valuri fericirea – inocența-i câtă vrei!
Toată ceata-i dedicată, nu-i atinge nicio pată,
doar o temere adie și-n mijit e anunțată:
„Unu, doi, trei, patru am porinit cu căutatul.
Cine nu e gata - e luat cu lopata!”
Ascunzișu-i știință pură, nu dispare-n cotitură,
la maturi este perfid, e-o căpușă sub partid.
Manipulează prostimea și strunește istețimea.
Este puterea reală, nu-s limbuții de spoială
ce poartă hidos pe unde tot ce la partid s-aude.
E Stejarul cel Dotat, nu pelticul prea-mpușcat!
A săpat sub PCR, a erupt în FSN și-i stăpân în USL,
a creat că-i fără milă, din nou, o struțocămilă,
i-a pus minciuna din stânga și hoția de la „drâmba”.
Nu s-a ferit de păcat, le-a tras în praf democrat.
A unit adversitatea de-a uimit umanitatea,
„dușmanii” cină-mpreună și-și urează: poftă bună!
Demografic repetenți, rămânem fără puieți.
Iepurii prea hăituiți - pân-la urmă mor sfrijiți
că-n cețușul de mijoarcă a intrat și moartea-n joacă!
Nu-i problemă, lumea-i mare, vom da bine-n defilare,
relele ies la spălat, anunțul s-a preschimbat:
Cine n-are „phui că-i gata!”, în cod de bare,
se îngroapă cu lopata!
P.S. Pentru cei bătuți de soartă, mijoarca e ...eronată!
00563
0