Poezie

Ochiul timpului

1 min lectură·29 octombrie 2023

Mediu

Timpul se simte-n pustie

confortabil ca-n palat,

nu oprește-a sa secundă,

nici la polul înghețat.

Naște-n față și îngroapă

trecutul îndepărtat,

e originea mobilă,

dar și sacul de-ngropat.

Toți îi pun pe aripi traiul,

zi de zi și ceas de ceas,

toate câte sunt în lume

i se-aciuiesc în pas.

Uriaș - fără de margini,

e stăpân în Univers,

el plutește precum fumul

și zboară în unic sens.

În zadar vrei să vezi timpul,

e concept universal,

traiul lui se scaldă-n tine,

îi ești pe viață vasal.

Simțul timpului e viul,

ochiul lui e-n conștient,

moartea globală-l ucide,

gândirea-l ține prezent.

Timpu-ntruna se-nnoiește,

schimbă moda, înflorește,

tu ești flacăra ce arde

pân’ se stinge o poveste.

De-ți pune timpul cunună

și te face genial,

îți dă șansa ca în lume

să ajungi al său rival.

00551

Iancu Tudor. “Ochiul timpului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iancu-tudor/poezie/14175090/ochiul-timpului

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.