ICIakab Cornelia Claudia
Verificat@iakab-cornelia-claudia
bucuresti
„accepta orice adevar chiar de iti rastoarna lumea.poate vei ajunge tot unde tinteai ,poate nu.”
Sunt un spirit. M-am aratat în 8.08.1971 duminică la ora 8 dimineata. Omul e in imaginatia mea, il framant, dospeste. Intr-o zi imi voi ascunde chipul iar. carpe_diem464
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
prea mult orgoliu. cand constiinta evita dimensiunile timpului care e imens nu inseamna putinta de strivire. din contra simt ca nu au putere sa se agate de timp fiind prea peste ei si pentru a nu cadea in gol prind in ei doar o camaruta unde rad de stres de bucurie de teatru de frica lor de frica altora etc.
Pe textul:
„când ultimele zile" de Daniel Gherasim
0 suflu
Contextacel fara izolari autiste
Pe textul:
„spațiul tandru în care ne creștem singurătatea" de Ela Victoria Luca
Recomandat0 suflu
Contextun poem de o calitate fina, multumesc.
ceea ce as scoate, doar in gandurile mele, aici se potriveste, e acel << fara izolari autiste>>. mi-se pare prea profesional, iar diferenta dintre comunicarea din poem si autism, comunicare prin sentiment, e doar diferenta dintre a alege si a nu avea decat o varianta, deoarece din varii motive gandirea e departe de sentiment, in incapacitate de a se dezvolta din sentiment, din a fi.
puterea alegerii tacerilor pline pline e atat de bine conturata in versuri incat e cu neputinta sa nu intelegi ce inseamna chiar de nu ai incercat vreodata, adica nu ai fost niciodata tu in stare pura.
ceea ce as scoate, doar in gandurile mele, aici se potriveste, e acel << fara izolari autiste>>. mi-se pare prea profesional, iar diferenta dintre comunicarea din poem si autism, comunicare prin sentiment, e doar diferenta dintre a alege si a nu avea decat o varianta, deoarece din varii motive gandirea e departe de sentiment, in incapacitate de a se dezvolta din sentiment, din a fi.
puterea alegerii tacerilor pline pline e atat de bine conturata in versuri incat e cu neputinta sa nu intelegi ce inseamna chiar de nu ai incercat vreodata, adica nu ai fost niciodata tu in stare pura.
Pe textul:
„spațiul tandru în care ne creștem singurătatea" de Ela Victoria Luca
Recomandat0 suflu
Contextimi aminteste imi sugereaza, o calatorie prin universal, prin toate dimensiunile universalului, din care simti fragmente, pe care nu le aprofundezi. cum oare stii unde sa te opresti, ce oare mai presus de constiinta ii zice stop? ducand mai sus constiinta, ce oare nechibzuinta m-ar mai face sa pierd ceva prin superficialitate?
Pe textul:
„obsesie matinală" de Mihai Leoveanu
0 suflu
Contextcand nu manifesti decat ceea ce esti, apoi locuiesti in ceea ce manifesti, cand multe spatii raman goale nereusind sa le patrunzi complexitatea, e timpul sa cauti, sa nu te lasi prins in propria neputinta. eu sunt aici cu gandurile mele, tu esti aici cu ale tale, undeva balanta...ce nu-mi place. vreau revolutie in mine, puterea la superlativ.
Pe textul:
„în fiecare secundă o absență esențială" de Mihai Leoveanu
0 suflu
Contexteu să te însămânțez
până când toate celulele tale
să poarte înfățișarea mea.
sunt singurele care imi plac,rafinate, profunde, mistice, resul e de domeniul firescului vulgar, buruiene de idei ce sufoca placerea sufletului antrenat in tot ce tine de viata
până când toate celulele tale
să poarte înfățișarea mea.
sunt singurele care imi plac,rafinate, profunde, mistice, resul e de domeniul firescului vulgar, buruiene de idei ce sufoca placerea sufletului antrenat in tot ce tine de viata
Pe textul:
„Sex total" de razvan rachieriu
0 suflu
Contextcand esti deasupra lumii, reusind sa simti linistea si puritatea propriului univers infinit cum pare marea.
Pe textul:
„ție" de ștefan ciobanu
0 suflu
Contextiubirea primordiala, ce ramane pura doar prin parteneriat cu neantul, in fizica inseamna purificarea energiei a fi-ului cand marind viteza sau incetinind risca sa isi piarda din caracteristici. iubirea ca valoare data existentei, iubirea ca a fi-ul folosit drept inima a universului, plin de alte a fi-uri primordiale cu alte tendinte. nu trebuie decat fiecare sa-si stie locul, respectand ordinea curgerilor in forme...de la aspectul dur al energiei drept materie la idei, adica o locuire utopica.pana azi.
Pe textul:
„Iubire cu lămâie" de razvan rachieriu
0 suflu
Contextai prins ideea revolutionara: dumnezeu femei. nu ai inteles ca in afara de evolutie, ca un firesc al universului, e puterea de a alege. totul era, cineva, poate spiritul meu, a creeat, uncul element lipsa|: puterea de a alege intre viituri, rascruci, tendinte, constructie si distructie. vad aici aparitia constiintei in mijlocul unor insiruiri de formule, aparitia senzatiei de placere, neplacere, a autofolosirii formulelor chimice, fizice, etc, deci a vietii de sine cunoscatoare.
Pe textul:
„Orb, surd, mut și olog" de razvan rachieriu
0 suflu
Contextpacatele sunt doar o lipsa si nu ceva in plus. imi place ideea, starea ta, cu un transplant ai putea merge in adanc, sa vezi, fara sa intelegi.
Pe textul:
„Eu și Dumnezeu" de razvan rachieriu
0 suflu
Contextam curajul sa fiu pentru tine un dumnezeu uman, cauta geneza cuvintelor mele, in masura in care sentimentul, a fi-ul nu e evident.
chiar mi-ar placea sa fiu dumnezeu pentru tine.
chiar mi-ar placea sa fiu dumnezeu pentru tine.
Pe textul:
„Orb, surd, mut și olog" de razvan rachieriu
0 suflu
Contextsi nemiscarea cu miscarea
de ce ai adunat totul?vrei sa studiezi nasterea speciei, a universului,scheme de proportionare armonioasa cu firescul efort dramatic?
de ce ai adunat totul?vrei sa studiezi nasterea speciei, a universului,scheme de proportionare armonioasa cu firescul efort dramatic?
Pe textul:
„Orb, surd, mut și olog" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextSub copite îmi leagăn umbrele
suna bine, duios, dar...parca nu e o idee penetranta
pun ochelari efemerului
să vadă perenitatea credinței
aici faci exact greselile mele:suna a proza, prea grabiti in alegerea cuvintelor
fecioarele plâng sub covor
mă roagă să le prefac în alge albastre
iar suna duios, par legate de primele, dar nu vad un patruped sau ma rog copitat aflat pe covor, nu se imbina spatiile.
nostalgia turmentată se-mpleticește pe străzi
o accidentează mașina cu șoferul-melancolia
prea neprofesionist mura in gura: soferul care e melancolia, vrei iar sa imbini un al treilea spatiu nepotrivit,
îmi încălzesc gândirea de gheață cu radiatorul
iar evident antagonicul, cusut cu ata alba
intelectul se topește și devine un lichid fosforescent
prin care înoată bacterii și atomi cleioși
iar graba, proza, pierzi adevarata idee ce te bantuia, ai doar un trunchi neslefuit
o rumoare în umoare moare.
aici chiar nu inteleg
iata o joaca
legăn umbra efemerului
suna bine, duios, dar...parca nu e o idee penetranta
pun ochelari efemerului
să vadă perenitatea credinței
aici faci exact greselile mele:suna a proza, prea grabiti in alegerea cuvintelor
fecioarele plâng sub covor
mă roagă să le prefac în alge albastre
iar suna duios, par legate de primele, dar nu vad un patruped sau ma rog copitat aflat pe covor, nu se imbina spatiile.
nostalgia turmentată se-mpleticește pe străzi
o accidentează mașina cu șoferul-melancolia
prea neprofesionist mura in gura: soferul care e melancolia, vrei iar sa imbini un al treilea spatiu nepotrivit,
îmi încălzesc gândirea de gheață cu radiatorul
iar evident antagonicul, cusut cu ata alba
intelectul se topește și devine un lichid fosforescent
prin care înoată bacterii și atomi cleioși
iar graba, proza, pierzi adevarata idee ce te bantuia, ai doar un trunchi neslefuit
o rumoare în umoare moare.
aici chiar nu inteleg
iata o joaca
legăn umbra efemerului
Pe textul:
„Fecioarele de sub covor" de razvan rachieriu
0 suflu
Contextpana la urma cum intelegi tu fericirea? nu siguranta ca o bucurie, sau un extaz nu sunt efemere, nu trec si gata, CI VIN DINTR-UN REAL REPETABIL, VIN SA ITI ADUCA, SA-TI CONFIRME, CEVA?
Pe textul:
„Principiile vieții" de razvan rachieriu
0 suflu
Contextde aici pana la fericire mai e doar un pas, descopar ceva, aplic, e real, e posibil, uimire, fericire, timpul se opreste, uit de restul, apoi daruiesc din acest unghi cui iubesc, e posibil, iar uimire, relaxare, optimism, fericire...mai mult ceea ce am facut ramane sa repet, daca vreau, sunt mai lunga, mai mare, mai altfel, nu ma plictisesc, in combinatie cu frica de exemplu poate aplic noile idei, directionez sentimentul de putere, a fii posibil, frica scade...
Pe textul:
„Principiile vieții" de razvan rachieriu
0 suflu
Contextsau cand nu folosesti parte din tine, dar natura in general are nevoie de ea atunci nu-ti dispare, din contra te preseaza, te innebuneste, te tensioneaza. inchipieti mii de parti, miliarde de parti, dezvoltate diferit, unele tensionate, altele stricate, altele atrofiate, prin comparatie cu startul ce iti dadea starea de bine a copilariei...si de ce stricate? prin falsuri reale sau abstracte? prin epuizari, prin necunoastere a leacurilor? e un cerc, fiecare particula e un centru, e un cerc ceea ce devine marele centru, de inteles doar sufleteste.
eu acum in mod absract, dar reala, pentru a patrunde mai adanc dar si sintetiza tot, ma vad in spatiul relativ, mai mult in punctul in care materia e de fapt energie. la acest lucru gandirea abstracta ma ajuta ,sa-mi conduc sufletul prin idei la noi moduri de a se atinge pe sine,apar noi sentimente, noi informatii. si asta in concret, sunt o energie modulata, condensata, dilatata, in timp ce ma spal pe dinti...ma vezi acum?
eu acum in mod absract, dar reala, pentru a patrunde mai adanc dar si sintetiza tot, ma vad in spatiul relativ, mai mult in punctul in care materia e de fapt energie. la acest lucru gandirea abstracta ma ajuta ,sa-mi conduc sufletul prin idei la noi moduri de a se atinge pe sine,apar noi sentimente, noi informatii. si asta in concret, sunt o energie modulata, condensata, dilatata, in timp ce ma spal pe dinti...ma vezi acum?
Pe textul:
„Principiile vieții" de razvan rachieriu
0 suflu
Contextam uitat sa mentionez ca cel ce nu cere de la sine ceea ce poate isi lasa fiinta nefolosita, mucegaieste paRTE DIN EL,SE atrofieaza, dispare, natura nu mai investeste energie, natura nu-i da si nu-si da ambrozia cresterii, extazului, implinirii, sunt lipsuri de care nici nu constientizezi cand nu stii ce-ti tanjeste propria esenta. sunt multe, in special ceva specific pentru fiecare.
echilibru, o alta conditie, dar in esenta, nu in superficial, acolo unde e loc de continuare a crearii tale.
echilibru, o alta conditie, dar in esenta, nu in superficial, acolo unde e loc de continuare a crearii tale.
Pe textul:
„Principiile vieții" de razvan rachieriu
0 suflu
Contextnu sunt fericiti pentru ca nu au putere, adica vointa si cunoastere pentru ceea ce-si doresc si mai ales pentru a invata ce si cum sa vrea. atat timp cat nu-ti cunosti radacinile, propriul adevar, nu ai pe ce sa te bazezi pentru a te incadra in real exact in punctul in care trebuie, nici mai jos, nici mai sus. cum sa cer eu de la mine azi ceea ce nu stiu ca pot? mi s-a intamplat sa aflu ce anume ma trimisese in orbecaiala...un lucru care exista si azi, va exista si miine oricat il urasc eu, oricat prin argumente si dovezi il desfiintezi...un lucru care te poate ucide, ostraciza, baga la balamuc, o lupta inutila in oficial.
Pe textul:
„Principiile vieții" de razvan rachieriu
0 suflu
Contextnu ne intelegem. mai negociem? fericirea are continuturi concrete, gandite abstract singura posibilitate de a le armoniza, la cantar, balante...daca nu vrei asa nu-ti dau si tie...
Pe textul:
„Principiile vieții" de razvan rachieriu
0 suflu
Context