Principiile vieții

1.Versul este un obez care consumă resurse imanente firii. 2.Mintea este criticul care cenzurează cuvântul. 3.Legile încălcate de cugetări inverse dezleagă sensurile de prejudecățile minciunii, devin esențe ale infinitului ilogic multiplicate în monade cerebrale. 4.Surse ale instinctelor pure alimentează dorințele impure care cresc din minciuni cerebrale. 5.Inovațiile în artă rescriu sensurile inversând gândirea, iar formele desuete trasează conturul unor conținuturi noi. 6.Un elan vital întinde formele uniforme ale acțiunii ocupând spațiul emoțiilor cu conținutul ipostazelor ideilor încarnate în fapte. 7.Fericirea totală este formată dintr-un infinit de armonii de forme finite, din finitatea visurilor infinite, din infinitatea zborului către un ideal infinit, din infinitatea bucuriilor lăuntrice care depășesc granița suportabilității trăirii pozitive, din acumulări de plăceri pure care purifică carnea până la transformarea ei totală în eoni puri asimilați de spirit.Din această cauză, având un conținut pur și formă infinită, fericirea este imposibil de atins în această lume impură. 8.Un minus de virtuți extrag iraționalul din radicalul de defecte la pătrat. 9.Un plus de imoralități iraționale dau negativul din suma calităților. 10.Soluția panaceu a conștiinței interogatoare se deduce din reinventarea paradigmei purităților. 11.Terminus este stația emoțiilor oscilând în cosinusul trăirii așezată în gânduri-strat. 12.Involuția distrugătoare de creații prin solubile nonsoluții transformă revoluția progresului în anarhii de regres. 13.Nepătrunsul se deschide într-un vârtej de lucruri moarte răscolind minunile neantului cu spoturile de axoni iluminând revelații interzise. 14.Raționamentele prolixe se învârt într-un cerc vicios până la epuizarea ambiguității probelor și divide logosul în eclectice elucubrații. 15.Fiare lăuntrice au evadat din cuștile eului lumii instaurând sălbaticul admis de o lume letargică, iar necuvintele instinctului troglodit au creat nelimba exprimării, cuvântul fiind distrus de forța brută a nonexprimării.Avântul de fiară-om liberă creând lumea nonexprimării cu necuvântul logos sălbatic a rupt dogma cuvântului considerat ca o erezie a evoluției omului. 16.Viața este un vals într-o cușcă cu lei. 17.Similitudinea comportării oamenilor provine dintr-o serie ancestrală evolutivă de coaliții de simetrii ale geometriei ființei și din conexiunile gândirii adaptate conjuncturii temporale ale societății. 18.Atitudinea perpendiculară pe crugul firii, cu etica personală purificând conștiințe active, o are omul cu vectorul voinței tangențial de jos în sus la cercul ambițiilor, cu gândirea desfășurată radial. 19.Calitatea așteptării ideale o ai dacă, într-o oprire a timpului undeva în interiorul ființei, încremenire la marginea simbolică a neființei, observi creșterea uniformă a firului de iarbă într-un escapism atemporal. 20.Zidul uman clădit din evoluții și involuții, reușite și eșecuri, teze și antiteze, adevăr și minciună, ideal și iluzie, vis și coșmar cotidian, se poate sparge prin refuzul de a mai colabora cu viața, un “nu” categoric și explicit spus gândurilor creatoare, sau se poate înăbuși de iederile dușmanilor crescute imens printre ziduri cerebrale și psihice udate de ploile acide ale satisfacției negative produse de ură increatoare. 21.Axiomele personale se pot distruge prin supunerea la principiul vast și tiranic al lumii. 22.Adevărul ultim este cel care nu se află niciodată, fiindcă descoperirea adevărurilor intermediare este infinită. 23.Nulitatea unui vis carnal, fiind îmbrăcată lasciv de minte, se cere reprimată în subconștient, pe când nuditatea unui crez nobil, deși dezbrăcată de prejudecăți, poate merge goală și liberă prin lume etalându-și ideile înnoitoare într-o lume de gândiri desuete. 24.Calitatea unui sens ales al vieții crește din seva entuziasmului pur. 25.Comoditatea așează viața într-un culcuș moale, cu repaosul clocind ouă fine de nevoință. 26.Cupiditatea transformă banul în femeie și cantitatea în obsesive dorințe, și-și creează tumori prin exacerbarea pierderilor. 27.Perenitatea trăiește prin cuvântul scris, prin credință și prin idealuri. 28.Ochiul uimirii este totdeauna deschis pentru firile cercetătoare. 29.Fobiile ontologice seacă zăcământul gândirii. 30.Două evoluții antinomice taie teze din marginea firii : una îndreptată înspre legăturile dintre principiile abstracte ale iubirii construite pe baza subiectivității, altruismului și erorii, și cealaltă construită pe baza materialismului logic și orgolios, prin coexistența dintre forța psihică și cerebrală care supune și ambiția personală care se impune.