Hogiu Adrian

îmi întind corpul pe unde apuc sub fiecare deget stă atinsă pielea pielea mea nu e ca a ta/pielea mea bătrâne năpârlește e ca atunci când părul de pe câine cade iar în locul lui crește

atât de ușor pare drumul omului cu mâinile legate am străbătut omul era emotiv și trist /gol și neîmplinit iar când și-a dezvelit frumusețea avea sufletul unui copil uneori vorbesc ore în șir

mi-am închis gândurile într-o cutie de chibrituri mă îndrept cu pași mărunți spre cer așa drumul am să mi-l scurtez dar nu știu cum să încep iubirea astfel încât să nu trezesc suferința o să mă

scuip semințe cu nepăsarea cu care am ajuns să urăsc ziua în care am devenit om. îmi savurez ultima oră de liniște până când reușesc să ating omul dincolo de orice suflet stă stingher

de câteva zile am reușit să mă furișez în mintea unui om încercând să descopăr copilăria. am găsit în sertarul bunicii ceea ce am căutat în gaură de șarpe atunci când mai aveam un pic până

mai târziu sau mai aproape de lume crezând că am reușit să storc zeama din spic îmi îmbălsămez chipul omului cu brațul îmi spânzur tinerețea dar mai las o jumătate goală pentru zile

am ales calea cea mai bună unde am să îngrop ținerețea pentru îmbătrânirea omului. de când am așteptat să mă înfășor în giulgiu un giulgiu alb ros de viață, mă strânge trupul de parcă cineva

tu ai plecat lăsând în urmă o rază de lumină de unde toți să luăm când o să ne amintim de tine. plâng norii pentru tine Moțule suspină apele și pomii înfloresc. doar tu Moțule ești și vei

de mic copil visam să pot atinge omul să năpârlesc asemenea unei șopârle. dar când l-am atins m-au apăsat pe trup durerile creșterii. mai frumos decât îmi imaginam în vis mai urât decât îmi

stau comod și-mi razăm ultimele cuvinte pe hârtii murdare cu idei de amator, culese de prin rănile[...]soldaților, din primul război antipolitică ceaușistă, presărat cu sare și piper. nu am

am să încep această poezie cu sfârșitul. de la cotorul mărului am să încep să mușc, să mestec, să înghit[...]. ca atunci când în viață înduri, zâmbete false. am să încep această strofă cu

nu am încredere în oameni, mă ghidez doar după linile ce îmi scurtează viața, doar după sângele ce-mi curge prin călcâie. am să-mi construiesc cetatea așa cum tu ai scris[...], pe-o cruce numele

Poetul e un mister toate metaforele îi sunt cântări ce îi alină sentimentele trimise către cer în nori negri de ploaie. în lumea îngerilor am să mor de batrânețe.

s-apeși pe buton nu-i greu un lucru simplu ce s-ar putea să îți deschidă vise apa pe care-o bei să se transforme-n sânge pâinea ce o mănânci cu poftă să se transforme-n carne și tot ce cauți să