ca atunci când uiți cine ești

îmi întind corpul pe unde apuc sub fiecare deget stă atinsă pielea pielea mea nu e ca a ta/pielea mea bătrâne năpârlește e ca atunci când părul de pe câine cade iar în locul lui crește altul ochii au scăpări de pleoape din fiecare curge câte o lacrimă ochii mei nu vor să stea închiși ca ai tăi/ochii mei bătrâne sunt obosiți sunt atât de obosiți că au învățat să nu clipească iar în locul lor se simt două goluri înainte să mă duc la culcare trag în piept o gură de aer aerul ăsta nu e ca al tău/aerul meu bătrâne e contagios te face să nu îți dorești să mai respiri dar nu ai încotro ca altfel ai muri cu brațele deschise te aștept să vii bătrâne să ne povestim de bune și de rele iar când ai să vii poate ai să reînvii natura natura mea nu e ca a ta/natura mea bătrâne e moartă natura mea bătrâne s-a dus cu tot cu trup.