Jurnal
cu mâinile legate
1 min lectură·
Mediu
atât de ușor pare drumul omului
cu mâinile legate am străbătut omul
era emotiv și trist /gol și neîmplinit
iar când și-a dezvelit frumusețea
avea sufletul unui copil
uneori vorbesc ore în șir
nici glasul nu mă mai ascultă
picioarele mi se împleticesc în văzul lumi
ochii mi se măresc pe zi ce trece
pe mâini pielea își iese din rădăcini.
m-am apucat din nou de drogul numit țigări
în fiecare zi trag în piept o țigară
dar nu mai are gustul de altădată
când stăteam după școală și pipăiam un kent
sau când nu aveam ceream o țigară stinsă
căci în fiecare zi am mințit omul
iar cu mâinile legate pictam din bătrânețe
de cele mai multe ori văd ce ar trebui să uit
icoana de pe perete îmi zâmbește fals
de parcă i-am furat culorile
dar finalul a fost alb negru
ne mai aflând astfel cine l-a pictat.
022.639
0
\"era emotiv și trist /gol și neîmplinit
iar când și-a dezvelit frumusețea
avea sufletul unui copil\"
Iata o trecere prin azi:
\"ochii mi se măresc pe zi ce trece
pe mâini pielea își iese din rădăcini.
si concluzia:
\"de cele mai multe ori văd ce ar trebui să uit
icoana de pe perete îmi zâmbește fals
de parcă i-am furat culorile
dar finalul a fost alb negru
ne mai aflând astfel cine l-a pictat.\"
O zi blanda! Kalp