cu mâinile legate

atât de ușor pare drumul omului cu mâinile legate am străbătut omul era emotiv și trist /gol și neîmplinit iar când și-a dezvelit frumusețea avea sufletul unui copil uneori vorbesc ore în șir nici glasul nu mă mai ascultă picioarele mi se împleticesc în văzul lumi ochii mi se măresc pe zi ce trece pe mâini pielea își iese din rădăcini. m-am apucat din nou de drogul numit țigări în fiecare zi trag în piept o țigară dar nu mai are gustul de altădată când stăteam după școală și pipăiam un kent sau când nu aveam ceream o țigară stinsă căci în fiecare zi am mințit omul iar cu mâinile legate pictam din bătrânețe de cele mai multe ori văd ce ar trebui să uit icoana de pe perete îmi zâmbește fals de parcă i-am furat culorile dar finalul a fost alb negru ne mai aflând astfel cine l-a pictat.