Jurnale

boala mi-a înfundat arterele inimii prin mintea mea zburdă de-o eternitate douăzeci și două de zile parcă nu se mai termină odată această poveste lângă calculator pe-o masa veche o carte

HAHogiu Adrian

0

2

mi-am adus aminte de mine... astăzi, dumnezeu și-a luat rămas bun de la om acuma când am aflat că primăvara și-a pictat deja culorile mi-am regăsit fiecare umbră pierdută bătrâne, în sfârșit

HAHogiu Adrian

0

0

prin noi, trecutul s-a pierdut…

HAHogiu Adrian

0

0

așa am ajuns să cunosc bunătatea lui Dumnezeu până să mă fi născut nu am fost decât un bob de grâu peste care pământul a aruncat țărână peste care cerul a aruncat ploaie peste care soarele a

HAHogiu Adrian

0

1

eu nu-s nici om, eu nu-s ființă am dinții smulși cu tot cu rădăcină eu sunt nebun, eu sunt creație îmi ating cu mâinile amândouă pleoapele în jurul meu e plin de ură și invidie eu sunt prieten

HAHogiu Adrian

0

0

am alergat până la epuizare blocurile mi se păreau niște oameni giganți am alergat desculț prin ploaie dar cineva gemea de durere în gâtul meu mi se întâmplă de cele mai multe ori să nu îmi

HAHogiu Adrian

0

8

mi-e frică să îmi privesc cerul gurii de când știu că sunt actor în propriul meu vis pașii mei au călcat peste ai tăi în locurile unde oamenii își schimbă hainele unde se bea sânge în loc de

HAHogiu Adrian

0

3

de fiecare dată când mă trezesc îmi trag pe mine o nouă dimineață iau la șuturi noua viață și cresc din cele 365 dimineața e doar o stare de fericire ce nu durează dar astăzi a ținut mai

HAHogiu Adrian

0

0

Sunt Pittiș, bună seara! Așa își făcea intrarea pe scena festivalului FolkYou din Vama Veche geniul cu plete Forian Pittiș. Astăzi, 5 august 2008 se împlinește un an de când ne-a părăsit omul de

HAHogiu Adrian

0

3

mi-am apropiat urechea de un fir de iarbă ceva parcă din mine a plesnit de invidie aud cum plânge copilul și cum tace omul dar râde cineva în urma mea/pe ulița cu berze acolo pe unde trecea odată

HAHogiu Adrian

0

0

îmi întind corpul pe unde apuc sub fiecare deget stă atinsă pielea pielea mea nu e ca a ta/pielea mea bătrâne năpârlește e ca atunci când părul de pe câine cade iar în locul lui crește

HAHogiu Adrian

0

2

atât de ușor pare drumul omului cu mâinile legate am străbătut omul era emotiv și trist /gol și neîmplinit iar când și-a dezvelit frumusețea avea sufletul unui copil uneori vorbesc ore în șir

HAHogiu Adrian

0

2

mi-am închis gândurile într-o cutie de chibrituri mă îndrept cu pași mărunți spre cer așa drumul am să mi-l scurtez dar nu știu cum să încep iubirea astfel încât să nu trezesc suferința o să mă

HAHogiu Adrian

0

0

picurii ploi de vară îmi umezesc atingerile îngerilor fața străvezie de un roșu aprins. rupând file din rândurile lumii sosește, iată vine din amurg aducând parcă din poveste o parte din

HAHogiu Adrian

0

0

intri pe ușă când eu ies afară mă lovesc de tine dar nu am timp să îți întind mâna. când ma întorc tot acolo te găsesc tu ieși, eu intru dar acum ești doar o nălucă de spaimă ai căpătat

HAHogiu Adrian

0

0

încep să alerg alături de om mă țin tot mai greu iar corpul se-ntinde prin zbateri de pleoape nici glasul pământului nici umbra copacului nu mă mai salută ca înainte e greu să alergi

HAHogiu Adrian

0

0

scuip semințe cu nepăsarea cu care am ajuns să urăsc ziua în care am devenit om. îmi savurez ultima oră de liniște până când reușesc să ating omul dincolo de orice suflet stă stingher

HAHogiu Adrian

0

0

de câteva zile am reușit să mă furișez în mintea unui om încercând să descopăr copilăria. am găsit în sertarul bunicii ceea ce am căutat în gaură de șarpe atunci când mai aveam un pic până

HAHogiu Adrian

0

2

mai târziu sau mai aproape de lume crezând că am reușit să storc zeama din spic îmi îmbălsămez chipul omului cu brațul îmi spânzur tinerețea dar mai las o jumătate goală pentru zile

HAHogiu Adrian

0

4

am ales calea cea mai bună unde am să îngrop ținerețea pentru îmbătrânirea omului. de când am așteptat să mă înfășor în giulgiu un giulgiu alb ros de viață, mă strânge trupul de parcă cineva

HAHogiu Adrian

0

4

am privit în ohii unei stele eram și eu aproape de lume ca să colorez fiecare parte din om. de parcă mă obliga cineva să fug pe cuie încălțat doar cu șosete și acelea rupte și cusute în

HAHogiu Adrian

0

2

de mic copil visam să pot atinge omul să năpârlesc asemenea unei șopârle. dar când l-am atins m-au apăsat pe trup durerile creșterii. mai frumos decât îmi imaginam în vis mai urât decât îmi

HAHogiu Adrian

0

3

m-am născut într-o zi de noiembrie târziu era prin unsprezece cred că fix punct am venit pe lume asemenea unei flori târzii de primăvară din floarea cea mai prețioasă virgulă am crescut la

HAHogiu Adrian

0

2

retras în lumea mea, asemeanea păsării care zboară departe de tot ce e dincolo de aceste ziduri nu mai vreau să aud sunetul asurzitor ce mereu îmi sună-n minte când rostesc cuvinte

HAHogiu Adrian

0

0