Dincolo de ziduri...cimitir

retras în lumea mea, asemeanea păsării care zboară departe de tot ce e dincolo de aceste ziduri nu mai vreau să aud sunetul asurzitor ce mereu îmi sună-n minte când rostesc cuvinte surde departe de viața cotidiană, retras în nebunia mea unde doar dimineața să mă știe să mă spăl pe față cu razele soarelui, iar zidul să îl sparg în ziua morții să văd ce-a mai rămas din cimitirul, făr’ de nume pe-al lor cruci... sunt doar vânt și plâng sunt doar dor și mor sunt om mare în copil și somn sunt pustiu și dor sunt dincolo de-aceste ziduri neatinse de iubire sunt un nume pe o cruce... gol în mine, retras în lumea mea... departe de aceste nebunii ce mintea ți-o întunecă, cimitir săpat peste-al meu amor...