Viva la Revolucion! Cu machetele în lanul de porumb
Pe locul unde a repausat În Veci Fericitul Willy s-a pus acum un indicator de aluminiu care anunță sec, cu litere adezive, decupate la ordinator: „Pericol de înec”. Bineînțeles că șmecherii care-și
Avantajele amorului liber în Epoca de Aur
Desigur, nu toți aveau timp și bani să stea la Căminele „Constructorul” pentru a vedea cum o nemțoane țâțoasă strigă un „Geil!” orgasmic pe la patru dimineața, iar la plecare să constate că au rămas
Casa cu îngeri
Ieși de sub arcada scundă a barului de cartier, afișând solemnitatea imperială a unui mandarin. Cu mișcări lente, măsurate, își aprinse o țigară cârnă, găsită prin fund de buzunare. Trase primul fum
Camera lui Comptor
Casa, ziua aproape că n-o vedeai. Părea tăiată, ștanțată, decupată de contururile coșmeliilor din jur. Ascunsă, printre zecile de cuburi așezate în poziții derutante la marginea orașului, ca un
Semnul Atlantului
„Asta-i, că trebuie să suferim” – își zise înciudat. „Sufereala asta, vârtelnița suferinței, suferelnița asta, cum mă’sa să-i zic, nu poți scăpa de ea, e în program. Dar nimeni nu ne-a întrebat și pe
Wonder woman
Apăru, cu ochiul ridat Rimelat-încețoșat Și rosti cu glas greoi, Răgușit-dezarticulat : O – nder – o –miiin ! O – nder – o –miiin ! – trâmbiță anunțul, cu voce țiuitoare – wonder woman,
Mos Elemer si Infernul din zgârie nori
Maestre, regulile-s simple. Trebuie doar să fii un pic atent, ca să n-ai surprize d-alea nasoale. Sari pe loc de trei ori și-apoi spui incantația. O spui repede, în gând. Iar dacă ți-a ieșit
Raportul unu-opt-zero-șase-cinci
Cincizeci și patru de ani: Christa. Christa este subiectul nostru: lungă, descărnată, osoasă, povârnită ca un trunchi de copac asupra unei biciclete de damă pe care o manevrează cu mișcări ascuțite
Diminețile lui Erzilius
Făcu din nou mișcarea aceea înceată, nepământească, desprinsă parcă dintr-o peliculă absurdă. Își ridică alene spinarea buboasă din bulboana cea verde, apoi rupse vălul de mâzgă ce-i aburea vederea.
Stăpânul zilei
Umbla gâb, de parcă tocmai cineva i-ar fi ars o scatoalcă după ceafă, de parcă ar fi avut o săgeată înfiptă în spate, de care încerca disperat să scape. Privea lumea prin ochelarii lui
Kommando!
KOMMANDO ! Teatru absurd în trei acte, întrerupte de spoturi publicitare neavenite, plus tradiționalul final neașteptat, urmat de rectificările vinovate ale autorului și de bâlbâielile penibile
Pas de deux
El și Ea. Existau un El și o Ea, așadar condițiile pentru o conversație ideală, la o cafea, păreau îndeplinite. La prima vedere, ambianța era relaxată, asta o dovedea și ținuta protagoniștilor. El
Barul Nana, de vânzare (III)
VIII. Ohrida Surâzătoare, Nana continua să-și rotească umbreluța, stârnind un vârtej de bucle și panglici transparente ce înfiora unda strălucitor-albăstrie a Ohridei. Cu o
Barul Nana, de vânzare (II)
V. Nosferatu Ca într-o bizară încrengătură ying-yiang, mastodontul Akebono era „compensat” de un ins oacheș, slab și febril, poreclit „Nosferatu” pentru făptura sa filiformă, ușor cocârjată, vag
Barul Nana, de vânzare (I)
I. Nana Pe malul râului, mai spre partea suburbană, tronează o cabană diformă, încropită din scânduri, țâfnoasă și izolată de restul lumii prin niște pereți verzi, acoperiți de
Note (*) aproximative, subiective și incomplete
(*) Notă la note... Personajele ce apar sub diverse nume sau porecle în „Anii cinematografului” sunt, într-o măsură mai mare sau mai mică, inspirate din realitate sau combină personalități diferite,
\"Înhamă caii, mergem la Karlsbad!\"
Stăteam în palatul acela superb, în Palatul B., o să-i spunem Palatul Baroc, la sugestia prietenului de cursă lungă Laurențiu N., scriitor și el, ca să n-avem vorbe. Era acolo la etaj o încăpere
\"Nostalghia\" - nostalgia, fără Tarkovski. Roza Vânturilor
Undeva, mult prea departe, cineva începuse să ne frământe prematur destinele, de parcă ar fi avut la îndemână un gigantic și de neînțeles cub al lui Rubics. Împreunați-despreunați,
\"Love story\" și flaconul cu piper
Apropo de limba engleză, îmi amintesc că plânsul organizat se experimenta cu voluptate și în lumea anglo-saxonă, doar atât că aștia nu jucau hochei pe iarbă, ci pe gheață. Îmbrăcați ca un fel de
\"Sergend...sergend\"... Incidentul Bâlea Lac. Moroiul din spațiu
M-am trezit cu părul vâlvoi, leoarcă de sudoare: visasem – pentru a câta oară – incidentul de la Bâlea Lac, înspăimântător prin absurdul și apăsarea sa psihică terifiantă, nepământeană. „Sergend,
Magazia de semifabricate. Salamul lui Ceaușescu și câinele vorbitor
La „IUPÞ”, magazia de semifabricate găzduia o adevărată Agora. Retrași printre țevi și profile „U”, „T” sau „I”, departe de ochiul vigilent, dar cam împăienjenit de tutun al șefului, puneam țara la
Anii cinematografului (V)
Inspectorul Maigret și cana Regelui Carol I Oricum, îmi plăceau mistificările. Îl ascultam pe tata mare, zis nea Mircea, pentru a mia oară, vorbind despre țiganul care își făcuse rost de o pălărie
Anii cinematografului (IV)
Cearda Roșie: Þiganul Romeo făcea filme a la Kusturica înaintea lui Kusturica! Care timișorean a auzit de Cartierul Cearda Roșie? Cred că puțini, eventual dintre ăi vechi... Era de fapt un sat,
Anii cinematografului (III)
Videla, Viola, Galtieri –cântăreți de operă? Telenovelas și războiul din Falkland Paradoxal, și telenovelele, deja inventate, dar pe care românii le-au descoperit după mișcarea din ’89, au fost
Anii cinematografului (II)
„Spartacus”. Tăvălugul. „Salariul groazei” și vara pierdută Toamnă și frig, cu vânt și norii coborâți până la tâmpla ce sta să eplodeze sub o presiune stranie. Anxietate și grabă, atunci când
Anii cinematografului (I)
„Loana” și chinurile Facerii. Epoca de piatră vs. „Epoca de Aur” Vipia se făcea simțită în sala de proiecție arhiplină, duhnind a transpirație, cu balcoanele ticsite și mâncătorii de semințe
Groapa cu fum
„Îl știam de prea mult timp, așa că nu m-a surprins reacția lui: de cum s-a anunțat canicula, a decis imediat retragerea în propriul apartament și organizarea Rezistenței”. Așadar, m-am
Timpul era pe sfârșite
Refugii Există unele locuri soioase, mizerabile, locuri în care n-ai vrea, în mod normal, să ajungi niciodată – încăperi scunde, adesea lungi și prost luminate, refugii pentru
Cap-de-Târnăcop
Prolog Þi s-a întâmplat și ție să fii oprit pe stradă de Omul fără Chip? Să te simți urmărit și, oprindu-te-n loc, să vezi că cineva te fixează ca pe-un exponat dintr-o vitrină? Îl privești și
Vara tricoului cu numărul 12
Acum N. era destul de mare ca să redacteze un jurnal secret, ce apărea sub formă de ziar scris pe hârtie de ambalaj, după ce renunțase la greoiul letopiseț, pe care îl „picta” cu
Mașina cu zbaturi
Odată învăluit în ceața răcoroasă a serii, am simțit frisonul vegetației umede și solzoase încolăcindu-mi gleznele. În fața mea se întindea, fremătătoare, o mare de viermi vegetali,
Match-ul anilor 30
La marginea orașului, într-o zonă cu vagi caracteristici urbane, se adună cam o dată pe săptămână o societate oarecum curioasă… Două duzini de jucători, cu alura micilor brute de categorie
Godzila
Privit de pe podul cel nou, Orașul îmi dezvăluie uneori malul stâng al Rîului, populat de blocuri, ca pe ceva neverosimil. Desenându-l, ai creiona la fiecare fereastră câte o linie groasă,
Slabanoaga
Era perioada „putredă”, când toți păreau ieșiți, buimaci și cu părul răvășit în smocuri, din lunga iarnă ploioasă, incapabili să mai respire aerul umed și tare de-afară. Oamenii
Barbatul si Zidurile
Bărbatul stătea dincolo de Ziduri. Ședea închis în sine, smulgându-și, cu gesturi rare și apăsate, bucăți din propriul lui trup. Din coapse, de pe față, din piept, de-acolo unde durerea era mai
Toamna, portile miros a rugina
Toamna, porțile miros a rugină și se închid mai greu. După ploaie, asfaltul își expune crăpăturile ca pe niște vene: grăbit fiind, le vezi desfăcându-se și unindu-se iar, într-un complicat joc
