Gheorghe Ana

Fâșneață de frunze albastre avea în mâna ei capul meu greu de pașii ei hei! Am zărit un cavou. Plopi cu mure la gură plecăcuine grav-albicioasă, covorul nostru roșu, hei! Am zărit un

Jungle pe care le-am salutat din mers cu pălăria sufletului suspendată pe un pod ce-i ține trenă Dumnezeului meu scăpărat în veșniciile lui de aramă și miere întârziată prin lume. Cine mai

România, obiectul de care te ții când în pat face late falduri marine lumea și când în ea crește șoldul de odaliscă alcoolică, urechile mele sunt larg crăcănate la glumele tale și eu, un vânăt

Scrum,

Câinele se-nvârte-n jurul corzii:coarda se rupe. Câinele cade în apă: apa seacă. Duminica se face groapă: groapa înghite gunoiul. Câinele, coardă-n apele ploii, duminica se face gunoi de

A plouat cu corturi hippie în DebanDaDa pentru Marele Congres al Sânilor Acri. Trec elicoptere cu fustele-umbrele. Plopii scuipă limonadă din rădăcini. Multe picioare cu păr pe femei și se

Aș face din șoldul tău o mare, ruginită navă. Aș trece-n ea de valul rău și bazinul de otravă. Și când pânza mi-ar sălta plină de sare la cer, catarg aș fi și ți-aș purta sicriul în

Șacal cu coama verde, nimeni nu mai crede ce silă se formează cu anii de la vânt, învață-i tu, zău, am treabă. Cu coama verde, ia fâșia și desfâșiaz-o, mânzul albatros, eu acum

Poporul nostru își coase inima cu buzduganul înainte de război. Fulgere cu țeasta arsă și cu palma-ntoarsă plâng cascade descreierate de tsunami, orbind pământul vag răscolit de

Insuliță verde viță, ochiul ruginit de liță, pleata caldă prăbușindu-se șuviță, șoldul tău de fată rea rupe cerul, rană grea cu apa la picioare și cu buza-n soare. Ghicitoare verde

Pădurea cu cornul ei ca sânul, sânul, murgul meu, ca mama, acolo in doliu pe sâncă, picioarele-n apă, o fi, o fi murit cineva la etaj. Muntele, marea, țara, chipul de BCA al iubitei

Unde stă capul dacă pe copită am o pălărie și în brațe o pâlnie din care curg caii îmbrăcați în clovni? Chinezii au aer cât îmi trebuie mie să amestec zorba cu grecul și atlantul cu

Nciodata, nicidecum, nici in vremuri de orgie, cu capul în traistă, dormind. Doar ce ți-a plăcut ție, din țesut de colivie, martir ești tu, n-am vină. Minte lumea, să ne descreierăm

Cancerul tău de domnișoară se usucă pe sârmă lângă toți chiloții mei pe jumătate spălați. Intră păsări în cameră și se dau cu penele cu aromă de condimente orientale de pereți. Nu am

Mi-a intrat o vară în bocanci și îmi zgârmă viața. M-aș opri să-i fac observație, dar pielea ta rupe rana cerului cu raza uimită de zori și depărtare și eu zac în noian de

Sunt ușor bulversat de gândurile tale, bizoni mai sunt aici? Mă îneci seci blegi oase sub carne așa mașinărie cearșafurile stau ca munți, fără ape, fără punți, ce păcat face

Auzi? Întoarce-te pe-o parte și joacă-te cu perna și taci și dormi și mănâncă, bea, fumează, uită-te la televizor, decojește cerul, taie frunză la cimitir, cântă ceva, auzi? Și nu-mi

Scânduri late sar în spate, demiurgul meu solar e la bal, gol. După ce-am ridicat scaunul și-am scandat sloganul, am lovit cu simpatie. Un demiurg analfabet, concret și

O maimuță se termină în coadă. Întotdeauna. Fulgere cu gust de lună, ape sigilate, blestem în ochii de cafea, masive lacrimi electrice se plimbă prin ea. Pe scaun. O muscă la neon. O

Să ne surprindă toamna pe plasma ei aurită de mătreață. Să ne prindă între dinți și să ne tragă de păr și să ne umple de ceară. Să ne sechestreze toamna în colbul ei de cărămidă, să ne-nchidă

Am născut o senzațională râșniță niponă cu somnul risipit în dezacordul mut pe care i l-am provocat. De ce să fim bunici? Am procreat o magnifică moara de rotițe bețive cu coma

De pe farul din ocean privesc cerul de mărgean și rana lui monstruoasă, moarte gata să mă coasă. Și s-au dus toți turcii cu turbanele lor și-au rămas șalvarii catarge apelor. Mulți

Basca noastră dârdâie-n coloane ca două ciori alb-albastre, rochiile noastre se rup în pas la mal. Taraful scuipă aripi de ceață printre capetele noastre de mal. Basca noastră