Senzationala nipona

frumușică, dar nu răzbate din ea decât un mesaj fals
sau poate nu vrei să răzbată nici un mesaj, în afar aceluia că te-ai săturat de toate inclusiv de stupiditatea tradițiilor din hăt-hăt Japonia....
imaginație da, dar nu le scrii puțin prea mult din creion totuși, și prea puțin din suflet
nu știu, zic și eu, și mă refer la poezia asta strict

Pt. Cristina Ispas: imi place sa folosesc un anumit cod. E cam aiurea si da senzatia de umplutura, dar eu inteleg multe chestii prin el. Adica: rasnita nipona=creier care macina ganduri, silit de ratiunea mea sa o faca. Japonia=constrangere, obligatia de a gandi, venita din subconstient. Astea sunt doar ideile principale, daca as sta sa explic si detaliile n-as mai termina.

nu e deloc aiurea sa folosesti un anumit cod si lucrul asta nu va face poezia sa fie neaparat falsa
de asemenea, nici nu e voie ca cititorul sa ajunga sa descifreze codul tau, dar el trebuie sa-si compuna totusi un cod al sau de receptare si se asteapta la o emotie
asta am simtit eu ca ii lipseste poeziei tale: emoția

iarasi repet ca este cazul numai al acestei poezii, nu si al celorlalte
eu nu spuneam ca sunt cuvinte de umplutura si nici ca nu ai gandit un mesaj coerent, ci ca mesajul pare fals pentru ca e gandit nu simtit
ideea e ca, repet, cititorul nu are treaba cu ce ai gandit tu, el trebuie sa gandeasca si sa poata simti el ceva
uite, de pilda, nichita stanescu, cati il intelegeau ? puțini... cu toții însă simțeam ceva anume plutind prin aer