Vai, ce de nori
se-ncurcă între sori
pe sub oraș!
Au pornit cerșetorii
prin pasaj.
Aștept igrasia
să-mi prindă ochii din urmă,
de lene și de brumă,
aștept cimpoaiele
pe gard
și toate
Aș face din șoldul tău
o mare, ruginită navă.
Aș trece-n ea de valul rău
și bazinul de otravă.
Și când pânza mi-ar sălta
plină de sare la cer,
catarg aș fi și ți-aș purta
sicriul în
A plouat cu corturi hippie
în DebanDaDa
pentru Marele Congres
al Sânilor Acri.
Trec elicoptere
cu fustele-umbrele.
Plopii scuipă limonadă
din rădăcini.
Multe picioare
cu păr pe femei
și se
Melc într-un papuc,
năruit, năuc,
aștept să adormi,
să-ți înnod intestinele
și să-mi fac cravată.
Să plec cu ea târâș,
să rup străzile
în șapte cărări,
deosebind de șarpe
gura
Basca noastră
dârdâie-n coloane
ca două ciori
alb-albastre,
rochiile noastre
se rup în pas
la mal.
Taraful scuipă
aripi de ceață
printre capetele noastre
de mal.
Basca noastră
Facem creier roată
pe autostrada plată.
Inima ta de ciocolată
împrăștie aripi
pe poduri și pe ape
și sufletul cretin
așteaptă...
Mințile plantate
pe șine
și ochii embrioni
e tristă
O maimuță se termină
în coadă. Întotdeauna.
Fulgere cu gust de lună,
ape sigilate,
blestem în ochii de cafea,
masive lacrimi electrice
se plimbă prin ea.
Pe scaun.
O muscă la neon.
O
Defilează peronul de stafii
prin gară,
ciocolată în sicriu,
miere-amară.
Plânge popa
la pahar,
pe stradă urlă
un măgar.
Și râzi și tu,
ieșit din boltă,
în somnul tâmp
al ugerului
Unde stă capul
dacă pe copită am o pălărie
și în brațe
o pâlnie
din care curg caii
îmbrăcați în clovni?
Chinezii au aer
cât îmi trebuie mie
să amestec
zorba cu grecul
și atlantul
cu
Insuliță verde viță,
ochiul ruginit de liță,
pleata caldă
prăbușindu-se șuviță,
șoldul tău de fată rea
rupe cerul, rană grea
cu apa la picioare
și cu buza-n soare.
Ghicitoare verde
Într-o cascadă verde
de urlete acre
și-americani tracasați
aștept înecul simpatic,
sughițul trist, apatic.
Mă gâdilă bomboana
în creștet
și zvâcnesc în tunul meu
cu cetatea la poale,
focuri
Poporul nostru își coase
inima cu buzduganul
înainte de război.
Fulgere cu țeasta arsă
și cu palma-ntoarsă
plâng cascade
descreierate
de tsunami,
orbind pământul
vag răscolit de
Mă spânzur cu corzi de vioară
și cu ceai de tei
în forul meu de zei,
așteptând duminica,
vinerea,
să văd și eu un pui de somn,
un ovul de vis,
un cuvânt de zis.
Mă omor cu brațele
ruginind
Am o bucată din carnea ta și nu prea știu ce să fac cu ea. Mă așteaptă câinii afară. Să le-o duc lor?
Se întoarce brusc și se uită la el. Desigur, era cețoasă ziua, dar liniștită. Probabil
Scânduri late
sar în spate,
demiurgul meu solar
e la bal,
gol.
După ce-am ridicat
scaunul
și-am scandat
sloganul,
am lovit cu simpatie.
Un demiurg analfabet,
concret și
Auzi?
Întoarce-te pe-o parte
și joacă-te cu perna
și taci
și dormi
și mănâncă,
bea, fumează,
uită-te la televizor,
decojește cerul,
taie frunză la cimitir,
cântă ceva,
auzi?
Și nu-mi
Sunt ușor bulversat
de gândurile tale,
bizoni mai sunt aici?
Mă îneci
seci
blegi
oase sub carne
așa mașinărie
cearșafurile stau ca munți,
fără ape, fără punți,
ce păcat
face
Mi-a intrat o vară
în bocanci
și îmi zgârmă viața.
M-aș opri
să-i fac observație,
dar pielea ta
rupe rana cerului
cu raza uimită
de zori
și depărtare
și eu zac în noian
de
Sindicatul meu
te cerșește, amice,
fii puternic,
fii calm,
câinilor le e cald.
S-au băgat în cutii
și dictează poezii,
dar le e somn,
creator.
Sindicatul meu
se suie pe tine
și toarnă
Fâșneață de frunze albastre
avea
în mâna ei
capul meu greu de pașii ei
hei!
Am zărit un cavou.
Plopi cu mure la gură
plecăcuine grav-albicioasă,
covorul nostru roșu,
hei!
Am zărit un
De pe farul din ocean
privesc cerul de mărgean
și rana lui monstruoasă,
moarte gata să mă coasă.
Și s-au dus toți turcii
cu turbanele lor
și-au rămas șalvarii
catarge apelor.
Mulți
Îmi iau muzica-n spinare
și tot chipul din ziare
și mă las în depărtare.
Isterici ochii tăi cei grei
urlă în urma mea ca lei,
nebună moartă-n cușca ei,
Te părăsesc, Sodomă!
Mă petrece