Gheorghe Ana

Vai, ce de nori se-ncurcă între sori pe sub oraș! Au pornit cerșetorii prin pasaj. Aștept igrasia să-mi prindă ochii din urmă, de lene și de brumă, aștept cimpoaiele pe gard și toate

Aș face din șoldul tău o mare, ruginită navă. Aș trece-n ea de valul rău și bazinul de otravă. Și când pânza mi-ar sălta plină de sare la cer, catarg aș fi și ți-aș purta sicriul în

A plouat cu corturi hippie în DebanDaDa pentru Marele Congres al Sânilor Acri. Trec elicoptere cu fustele-umbrele. Plopii scuipă limonadă din rădăcini. Multe picioare cu păr pe femei și se

Melc într-un papuc, năruit, năuc, aștept să adormi, să-ți înnod intestinele și să-mi fac cravată. Să plec cu ea târâș, să rup străzile în șapte cărări, deosebind de șarpe gura

Basca noastră dârdâie-n coloane ca două ciori alb-albastre, rochiile noastre se rup în pas la mal. Taraful scuipă aripi de ceață printre capetele noastre de mal. Basca noastră

Facem creier roată pe autostrada plată. Inima ta de ciocolată împrăștie aripi pe poduri și pe ape și sufletul cretin așteaptă... Mințile plantate pe șine și ochii embrioni e tristă

O maimuță se termină în coadă. Întotdeauna. Fulgere cu gust de lună, ape sigilate, blestem în ochii de cafea, masive lacrimi electrice se plimbă prin ea. Pe scaun. O muscă la neon. O

Defilează peronul de stafii prin gară, ciocolată în sicriu, miere-amară. Plânge popa la pahar, pe stradă urlă un măgar. Și râzi și tu, ieșit din boltă, în somnul tâmp al ugerului

Unde stă capul dacă pe copită am o pălărie și în brațe o pâlnie din care curg caii îmbrăcați în clovni? Chinezii au aer cât îmi trebuie mie să amestec zorba cu grecul și atlantul cu

Insuliță verde viță, ochiul ruginit de liță, pleata caldă prăbușindu-se șuviță, șoldul tău de fată rea rupe cerul, rană grea cu apa la picioare și cu buza-n soare. Ghicitoare verde

Într-o cascadă verde de urlete acre și-americani tracasați aștept înecul simpatic, sughițul trist, apatic. Mă gâdilă bomboana în creștet și zvâcnesc în tunul meu cu cetatea la poale, focuri

Poporul nostru își coase inima cu buzduganul înainte de război. Fulgere cu țeasta arsă și cu palma-ntoarsă plâng cascade descreierate de tsunami, orbind pământul vag răscolit de

Mă spânzur cu corzi de vioară și cu ceai de tei în forul meu de zei, așteptând duminica, vinerea, să văd și eu un pui de somn, un ovul de vis, un cuvânt de zis. Mă omor cu brațele ruginind

Am o bucată din carnea ta și nu prea știu ce să fac cu ea. Mă așteaptă câinii afară. Să le-o duc lor? Se întoarce brusc și se uită la el. Desigur, era cețoasă ziua, dar liniștită. Probabil

Scânduri late sar în spate, demiurgul meu solar e la bal, gol. După ce-am ridicat scaunul și-am scandat sloganul, am lovit cu simpatie. Un demiurg analfabet, concret și

Auzi? Întoarce-te pe-o parte și joacă-te cu perna și taci și dormi și mănâncă, bea, fumează, uită-te la televizor, decojește cerul, taie frunză la cimitir, cântă ceva, auzi? Și nu-mi

Sunt ușor bulversat de gândurile tale, bizoni mai sunt aici? Mă îneci seci blegi oase sub carne așa mașinărie cearșafurile stau ca munți, fără ape, fără punți, ce păcat face

Mi-a intrat o vară în bocanci și îmi zgârmă viața. M-aș opri să-i fac observație, dar pielea ta rupe rana cerului cu raza uimită de zori și depărtare și eu zac în noian de

Sindicatul meu te cerșește, amice, fii puternic, fii calm, câinilor le e cald. S-au băgat în cutii și dictează poezii, dar le e somn, creator. Sindicatul meu se suie pe tine și toarnă

Fâșneață de frunze albastre avea în mâna ei capul meu greu de pașii ei hei! Am zărit un cavou. Plopi cu mure la gură plecăcuine grav-albicioasă, covorul nostru roșu, hei! Am zărit un

De pe farul din ocean privesc cerul de mărgean și rana lui monstruoasă, moarte gata să mă coasă. Și s-au dus toți turcii cu turbanele lor și-au rămas șalvarii catarge apelor. Mulți

Îmi iau muzica-n spinare și tot chipul din ziare și mă las în depărtare. Isterici ochii tăi cei grei urlă în urma mea ca lei, nebună moartă-n cușca ei, Te părăsesc, Sodomă! Mă petrece