Poezie
Coama verde
1 min lectură·
Mediu
Șacal cu coama verde,
nimeni nu mai crede
ce silă se formează
cu anii de la vânt,
învață-i tu,
zău, am treabă.
Cu coama verde,
ia fâșia și
desfâșiaz-o, mânzul albatros,
eu acum sunt
creier ocupat cu lenea.
Coama verde,
înghite și răzghite
cisterne de câini,
să-i am puși la capul
descreierării mele.
Verde,
nu mai vede
strigătul de-adio.
Pian, milă.
012923
0
dacă ai fi vrut totuși să intervii și tu, eu zic că ar fi trebuit să o faci mai degrabă în forță, cu un vers dinamic, s.așa am văzut eu
ultimele două strofe îmi plac foarte mult, sunt totodată și simple și complicate și, mai ales, originale
mai vin