Poezie
Zerocinzesapte la Tutol acasa
1 min lectură·
Mediu
Pădurea cu cornul ei
ca sânul, sânul,
murgul meu,
ca mama, acolo in doliu
pe sâncă,
picioarele-n apă,
o fi, o fi murit cineva la etaj.
Muntele, marea, țara,
chipul de BCA al iubitei mele,
ea are același sân, sânul,
când stă goală
sau aproape smoală
pe canapeaua mea.
Pleata ei de smochine
și cireșe, kiwi, portocale, nucă de cocos, cola,
pielea ei în vișiniul patului meu,
în vișinul dragului meu,
omul pieptului meu,
omul, feblețea mea:
acum știi;
totul,
totul,
tutol, am zis, tutol
e-al MEU!
013.097
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Gheorghe Ana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Gheorghe Ana. “Zerocinzesapte la Tutol acasa.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gheorghe-ana/poezie/91994/zerocinzesapte-la-tutol-acasaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IIImmortaal✓Hmmm, mi se pare interesanta atmosfera. Cumva \"tutol\" asta, intr-adevar e ce-mi inspira mie? Adica, exact cum ai zis si tu, un fel de joc de litere al cuvantului \"totul\". Deci, intr-un fel sau altul, totul este al tau, nu? Senzatia cand citesc poezia este una de dulce-amar, ceva intre tristete si ironie...agonie si extaz, dar un extaz incomplet. Stii tu :)
0