Nu sunt poet,
din fundătura unui vis
e greu s-atingi pragul Emin.
Doar viața îmi este poem
din clipe amărui
uneori frenezii.
un amalgam de lăuzii
în palme efemere.
Mă scald în
Brațele tale
îmi scurmă în vene crispate de timp,
liane violet
se agață naiv
pe un portativ de salcâmi
săpând în mine crevașe
pe când tu visezi că mă cuprinzi
și mă așterni
Mai toarnă-mi iarăși Toamnă
în poloboc de fag
nectarul frăgezit în vii,
să-mi încălzesc sângele frânt
de bătăturile din palme.
Să spăl țărâna ce mi-a curs
în vaduri cernite de ploi,
când
Pe vârful unui copac de la marginea satului, două berze își construiseră cu multă migală cuibul.
Atât de multă vreme trecuse de atunci că nu-și mai amintea ce fel de copac era, doar că era
Când îți rezemi chipul
pe umărul meu
visele amorțite renasc,
ești pasăre-n cuib
și-adormi o secundă
țesând curcubee
în lumea ta necuprinsă.
Sunt salcia ta,
cu brațe
Dă-mi timpul înapoi
petală cu petală
nu-mi cerne ochii goi
de veșnică vestală.
La braț să te aduc
pe puntea din nuiele
să ne-așezăm sub nuc
când norii țes perdele.
Să legănăm iubiri
Făcusem legământ
că nu voi mai strânge
octave strivite sub pași de gorilă
dar parcă poți pârdalnică inimă!
Fiecare privire îți smulge un fulg
din aripa ce altădată plutea în înalt.
Că viața-i
Sunt pelerin hărăzit unui trup
peste dale de timp alerg către drumul fără întors,
pe aripi de foc
romanțe-ngânând.
Urc și cobor
mă scald în senin scuturând ploi
din hârtoapele reci
Pas silențios, puf senin de iarbă
mii de muguri cruzi cu rouă în barbă
îmbrăcând pământu-n broderii perlate
ferestre deschidă în clipe-nșirate.
Sufletului tău rază de mătase
Desenez ramuri albe peste pervazul nopții
numărând clipele când vor țâșni culori,
atât de oarbe sunt palmele vieții.
Nu știu când le-am pierdut șirul,
ori gustul sărat al clipelor
Eu sunt precum copacul ce tace și ascultă
cum vântul i se frânge în ramurile-i groase
când primenit de muguri în primăveri exultă,
ori dezbrăcat de frunze în iernile geroase.
Este atât de greu
să vezi aripi de fluturi arzând
din firul de mătase
ți-ai fi hrănit propriul vis.
Ascultă
până și pietrele plâng
sub picături chinezești.
Coase-ți în piept armurile
Destinul începe să-ți numere iernile
suflet rebel
cearșaf răscolit în târzii dimineți
blestemul iubirii zile ți-a ars
în nopțile reci roiesc
mucaliții cerșind ungherelor strâmbe.
Cine să te
–Ai mă, Nică, tu ce mănânci acolo?
–Ce să fie taică, pâine cu brânză... Ținea într-o mână miezul alb pufos și în cealaltă coaja rumenită a pâinii și mușca din ele pe rând așa încât să
Sub geamătul spart
pietrele seci zăgăzuiesc rădăcini.
Urzim amorțeli
în ciob de oglindă,
reflexii de caier
ca pe vremea când bunicile
torceau firul de lână
cu mâinile-acelea arse
Fir necurmat
clipele curg în vie clepsidră,
între o rugă și un blestem
orbiți de metehne cad robi însetați
tinere trupuri și cârme sfărâmate.
Pe cine să frângem,
cui să
Dacă pietrele ar vorbi
mi-aș coase buzele într-un ecou
să fiu o pată roz
în universul ticsit de genii și demoni.
Zadarnic arunc cu barda în cer,
mulți zac în cercul închis
al
Și dincolo de moarte
o undă viorie s-aprind peste un prag,
e visul ce se pierde,
pe file oropsite
pelerinaj tăcut.
Să-ți amintești străine
suntem frânturi de lut
să n-aștepți
Sunt fir de lut ars la umbră de nuc,
dospind aluat rumenit în sudoare
acelui ce știe s-asculte o frunză
cum se-nfioară
pe-un braț nevăzut.
Învăț să deschid pași ce se vor
Născut din poemul cu brațe de mir
ești trup hărăzit să strângi raze-n palmă
ca floarea te-nvolți sub aripi de înger
ca bradul te-nalți sub cerul cu-alămuri.
De semeni azi glia
în
Las visul de-o zi
pe întomnate brațe
să mi-l sădească în chihlimbar
precum o frunză coaptă în raze vii
așteaptă,
taina să îi cuprind.
Fuioare de fum
în clipele gri
copaci fără glas cu
De ce mă doare sufletul măicuță
când tu ești raza ce m-a strâns în brațe,
din prima clipă-n care au văzut lumina
ochii mei plâng.
Și tu plângeai cu lacrimă de jad
că împlineai
Nu știu când
s-a blocat pasul cernelii
vulturii negri rup fâșii de lumină
din conul de umbră
palmele goale scot încă
grăuntele zilei.
Unde s-a risipit
aurora tivită-n