Poezie

Nectarul Toamnei

1 min lectură·4 octombrie 2017

Mediu

Mai toarnă-mi iarăși Toamnă

în poloboc de fag

nectarul frăgezit în vii,

să-mi încălzesc sângele frânt

de bătăturile din palme.

Să spăl țărâna ce mi-a curs

în vaduri cernite de ploi,

când rătăceam printre ruine ascultând

șoapta străbunilor

cu frunți înstelate.

Din floarea ce se-ntoarce către soare

mir sfânt să storc în piua vremii

și să adăp copiii lumii,

cei însetați fără de vină.

Să ne acoperi apoi neființa

cu degradeul hainei tale,

din verde, galben, ruginiu,

până când într-o zi

împreună fi-vom pământ.

Tu vei renaște mereu

în cana cu mustul dulceag

și-n bobul pârguit,

hrănind alte generații

alți oameni

cu alte viziuni

și totuși aceiași dintotdeauna.

001.072

Getty Voinea. “Nectarul Toamnei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/getty-voinea/poezie/14114265/nectarul-toamnei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.