Poezie
S.O.S.-Stop
1 min lectură·
Mediu
Cuvinte stâlcite sfărâmă urechea,
în graiul străbun frumos curgător
s-au prins ca omida pe frunza-nverzită,
emoticoane, consoane alături...
Copii cu privirea zidită-n ecrane
și-agață lentile pe fragede vârste
războaie stelare îi țintuie-n scaun
și uită adesea,chiar să mănânce.
În baruri ivite ca ciupercile-n ploaie
răsună manele și sunete frânte,
parcă nici amorezii pe străzile goale
nu se mai țin ca altădată de mână
și setea de apă cu bere o zvântă
haotic tăind
câinilor frunze.
Îi vezi deseori cum scuipă țărână
când trupuri bătrâne se încumetă
să treacă agale prin preajmă.
Lăstare-și ucid plămada lor sfântă
și frate cu frate se bate
pe-o strâmbă ciosvârtă.
Și-acei ce cu trudă bucătură le-au dat
se aștern în tăcere într-un azil
să scape de fețele pline de ură,
in vatră străină
oblojindu-și obida.
S.O.S.-stop,
trezește-te lume
și scoate otrava ce-ți macină trupul.
În țara în care-ar putea curge lapte și miere
durerea te strigă
plâng munții,
plâng dealuri
si rodnice câmpuri...
00995
0