Poezie

S.O.S.-Stop

1 min lectură·5 octombrie 2017

Mediu

Cuvinte stâlcite sfărâmă urechea,

în graiul străbun frumos curgător

s-au prins ca omida pe frunza-nverzită,

emoticoane, consoane alături...

Copii cu privirea zidită-n ecrane

și-agață lentile pe fragede vârste

războaie stelare îi țintuie-n scaun

și uită adesea,chiar să mănânce.

În baruri ivite ca ciupercile-n ploaie

răsună manele și sunete frânte,

parcă nici amorezii pe străzile goale

nu se mai țin ca altădată de mână

și setea de apă cu bere o zvântă

haotic tăind

câinilor frunze.

Îi vezi deseori cum scuipă țărână

când trupuri bătrâne se încumetă

să treacă agale prin preajmă.

Lăstare-și ucid plămada lor sfântă

și frate cu frate se bate

pe-o strâmbă ciosvârtă.

Și-acei ce cu trudă bucătură le-au dat

se aștern în tăcere într-un azil

să scape de fețele pline de ură,

in vatră străină

oblojindu-și obida.

S.O.S.-stop,

trezește-te lume

și scoate otrava ce-ți macină trupul.

În țara în care-ar putea curge lapte și miere

durerea te strigă

plâng munții,

plâng dealuri

si rodnice câmpuri...

001.018

Getty Voinea. “S.O.S.-Stop.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/getty-voinea/poezie/14114329/s-o-s-stop

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.