George Pașa

Este o plantă parazită, fără clorofilă, care distruge și alte culturi: de floarea soarelui, de cânepă, de tutun etc. Nu are clorofilă.
Succes tuturor!

O duminică plăcută și dumneavoastră. E o primă ghicitoare postată, poate de aici graba de a vedea ce zice lumea.

Am văzut că ai folosit în titlu acel dativ din limbajul familiar: „dă-le la îngeri”. Cred că ai putea folosi formularea literară „dă-le îngerilor”. astfel ai evita și cacofonia „le/la”.

Da, aici simt autenticitatea, iar regândirea unor concepte filosofice mi se pare una deosebit de inspirată (spre exemplu imaginea poetică „nu ne putem împușca de două ori în același zbor”, de la „nu ne scăldăm de două ori în albia aceluiași râu”). Și de aici textul curge fluent, chiar încântător, aș zice, atât expresiv, cât și reflexiv.
Textul începe destul de bine, prin acea eternă problemă filosofică a relativității adevărului, a opoziției adevăr/nonadevăr. Și da, gestul acela, fie și metaforic, de „a sparge baza nazală a adevărului” nu mi se pare nicidecum forțare a limbajului, ci o expresie a setei de absolut a poetului dintotdeauna (chiar dacă vremea romantismului a trecut, rămâne romantismul ca stare de spirit).

Am zis eu că nu văd textualismul de aici? Uite unde văd și eu că exagerezi: în rândurile 3 și 4 din strofa a treia, în rândul 3 din strofa a patra, în rândul 3 din strofa a cincea. Fără îndoială, tu crezi că acolo este și autenticitatea, dar nu cred că-i așa.
Fără îndoială, și eu pot exagera, dar, sincer, așa văd.

Cred că aici e prea multă vorbărie, epatare, forțări inutile de limbaj. Uneori, starea poetică nu e suficientă pentru a scrie un text valabil. Sigur, dacă aș lua imagini disparate, aș putea găsi și ceva bun aici. Spre exemplu, finalul (mai precis, ultimele două rânduri) este reușit. Tu scrii mai bine de atât.

Unde sunt cei ghicitori,
S-or fi încurcat în flori?
Sau mai caută prin solzi,
Ori s-au poticnit în corzi?!

răsucirea

Nod marinăresc
Zic asta,deși e un răspuns copilăresc

Știu că te-ai gândit la dubla semnificație atunci când ai sugerat să scriu „să-mi fredoneze Ironic”, însă, versul 4 redă imaginar ceea ce mi-ar fi fredonat diva, adică nu tot cântecul. Vezi acum de ce scriu eu în mod obișnuit cu punctuație!
N-am scris să stârnesc zâmbetul, așa s-a nimerit. Oricum, ai observat în mod sigur că textul, în ansamblu, este unul marcat de tristețe, acele „clovnerii” accentuând, de fapt, atmosfera textului.

Mă bucură aprecierea ta!

Nu știu, Dragoș, dar, deși din fire sunt un împăciuitorist, un nostalgic al paradisului pierdut, un romantic incurabil ca stare de spirit, totuși, revolta care îți e proprie mă atrage, mai ales că aici e bine codată într-un limbaj mai puțin retoric, de un entuziasm mai puțin naiv ca altădată, chiar aparent expresie al unei înfrângeri interioare care, de fapt, se dovedește o victorie a spiritului în fața cinismului manifest al celor care hotărăsc soarta umanității. Cândva, într-un text din „Ben Cioglu” gândeam naiv la o nouă ordine a lumii pe care Dumnezeu ar putea-o institui („O altă ordine, Doamne, în care să nu mai fie limbricu-mpărat”). Într-un fel, și eu sunt „un sabotor al sistemelor închise”.
Firul acela al apei seamănă cu firul istoriei care se tot încâlcește și nimeni nu mai reușește să îl descurce, chiar dacă prin iubirea binelui omul ar putea să-i păstreze curgerea lină.
Am înțeles mesajul, dar nu vreau să-l destăinui, fie pentru că nu ar fi corect față de cei care au propria perspectivă, fie pentru că nu vreau ca strănuturile unora să provoace dezastre cosmice.
Limbajul este mai puțin direct fiindcă, alături de enunțuri cu expresivitate zero, se află un limbaj alegoric-parabolic drept expresie a întregului.
Aș cum am citit eu, textul chiar are ritm și o emotivitate reținută.

Asta cu cronica am înțeles-o, Viorele, dar nu văd de ce crezi că m-aș inspira de pe site (ca și când nu aș mai avea altceva de făcut, spre exemplu, să citesc niște cărți). Eu sunt obișnuit să discut doar despre text, nu pe lângă acesta. Cum să fie cronică literară? Așa, oare, se scrie o cronică, fie și nonconformistă?
Da, textul este al cititorului după ce apare în carte. Până atunci, autorul este suveran, îl poate și șterge (cum am mai șters multe pe acest site).
Sigur, îmi vei spune de ce mai scriu aici. Mai sunt cititori din afara site-ului care mă citesc.

Nu înțeleg ce vrei să spui. Dacă deranjează textul acesta, să știi că nu îl șterg. Am stilul meu, indiferent de tehnica de creație aleasă. Eu nu scriu după model/modele, nici după mode.

„Mai degrabă” am vrut să zic.

Tego, nu mai scriu de mult cronici. Mai mi se cronicizează versul în inimă. Mă rog, poate ai vrea să spui că m-aș referi la formulările lui Bogdan din ultimul său text. Totuși, Bogdan m-a ajutat să-mi amintesc faptul că am mai scris, nu de puține ori, cu aceste construcții condiționale. Recunoscător sunt și „Devenirii întru ființă” a lui Noica.

Spor zic și eu!

Dar ce, nu mai putem să scriem „brazdă”, „gazdă”, „pendulă”, „cagulă”, „nulă”, „celulă” etc.? Glumesc, desigur.

sau formație muzicală camerală

Compoziție muzicală polifonică

Formă muzicală tripartită

Cartea