George Pașa
Verificat@george-pasa
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
Colecțiile lui George Pașa
Pe textul:
„Ghicitoare 559" de Miclăuș Silvestru
Pe textul:
„Ghicitoare 559" de Miclăuș Silvestru
Pe textul:
„Ghicitoare 559" de Miclăuș Silvestru
Vă mulțumesc pentru semnul de lectură! O seară plăcută!
Pe textul:
„Iarmaroc de litere (5)" de George Pașa
Vă mulțumesc pentru semnul de lectură!
Pe textul:
„Iarmaroc de litere (5)" de George Pașa
Textul mai are câteva diacritice lipsă.
Pe textul:
„Linistea are vocea ta" de Diana Manaila
E aici un mesaj care ar trebui citit de-a-ndoaselea.
Pe textul:
„nu mă mai" de Ottilia Ardeleanu
RecomandatAș zice că până la extaz dă în foc ciorba de praz (nu ciorba aia a lui Silvestru, că acolo e altă mâncare de pește!).
Pe textul:
„nu mă mai" de Ottilia Ardeleanu
RecomandatPe textul:
„Ghicitoare 557" de Miclăuș Silvestru
Pe textul:
„Ghicitoare 557" de Miclăuș Silvestru
Pe textul:
„Ghicitoare 557" de Miclăuș Silvestru
Pe textul:
„Ghicitoare 557" de Miclăuș Silvestru
Pentru cititorii care, eventual, nu au dedus la care vorbe ale lui Moromete se referă primul vers, citez din memorie: "Raci o să mâncăm, fa!". Sigur, continuarea textului pleacă de la sensul figurat și explorează alte sensuri.
Pe textul:
„Moment cu rac fiert și sapă" de George Pașa
Pe textul:
„Ghicitoare 555" de Miclăuș Silvestru
Nu mi-a plăcut structura „gâlgâit de silabe”, deși este cumva în acord cu imaginea neputinței. Sigur, imaginea inimii arzând ca o torță nu e nouă, poate doar epitetul adăugat, „veche”, spune altceva, fiindcă, de obicei, întâlnim „torță vie” (și eu am utilizat-o pe undeva, asumându-mi-o drept clișeu; cred că și Nuța la fel).
Prin modul de structurare, textul se aseamănă cu „pașadinele” (involuntar, desigur). dar e altceva.
Oricum, Nuța scrie mult mai bine de atât.
Pe textul:
„el a spus nu" de Nuta Craciun
Textul îmbină foarte bine gravitatea cu umorul. Chiar și laitmotivul „în orice om”, în maniera lui Caragea, prin insistență, parcă ne conduce, pas cu pas, spre strofa aia finală, tare șugubeață. Scuză-mi, te rog, comparația!
Poate exagerez, dar omul ăsta mi-aduce aminte de omulețul lui Gopo.
Pe textul:
„În orice om" de Bogdan Geana
Pe textul:
„ploaie de toamnă" de Ursu Marian Florentin
Referitor la primul text, găsesc acolo idei cu care sunt aproape totalmente de acord, fiindcă sunt verificate atât prin evoluția artei, cât și prin existența în lume.
Celelalte poeme sunt bune, nu uzează de aceleași mijloace, prin urmare, se evită monotonia. Poate sunt, doar unele dintre ele, cam prolixe, însă, respect maniera de a scrie a autorului. Ceea ce am sesizat este că se evită, pe cât se poate, abuzul de intertextualitate, iar acolo unde aceasta e prezentă se topește în „trupul” textului.
Sunt mai multe erori de redactare, cele mai multe în ultima secvență, dar se pot corecta.
Mi-au plăcut textele în primul rând pentru conținutul sensibil, nu pentru vreo expresie poetică nemaipomenită.
Pe textul:
„tu mă poți face din pierdere" de Leonard Ancuta

