GPGeorge Pașa
Verificat@george-pasa
Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
cu miss Pena! Eu o să iau o pauză de la scris (dacă-mi permit muzele din muzeul meu de antichități). Vezi să faci și un mix cu „Zărzărică, zărzărea”. (!)
Pe textul:
„Err..." de Bogdan Geana
0 suflu
ContextÎn sfârșit, ai găsit un titlu din trei litere (prescurtat, de fapt) și ai scăpat de titlurile kilometrice, cum îți recomanda cineva. Glumesc, desigur.
Nu citisem cu atenție titlul inițial, m-am gândit că el se completa oricum prin versul următor. Mă gândeam la „viața ca vis”, abia când ai zis tu de Mateiu mi-am amintit că e din „Craii..” Am început să uit; cândva știam paragraful pe dinafară.
Scuză-mă pentru atâtea comentarii!
Nu citisem cu atenție titlul inițial, m-am gândit că el se completa oricum prin versul următor. Mă gândeam la „viața ca vis”, abia când ai zis tu de Mateiu mi-am amintit că e din „Craii..” Am început să uit; cândva știam paragraful pe dinafară.
Scuză-mă pentru atâtea comentarii!
Pe textul:
„Err..." de Bogdan Geana
0 suflu1
ContextAtunci când folosesc acest șablon în comentarii, chiar mă gândesc la "Sub pecetea tainei (iar Mateiu Caragiale? - îmi zic). Da - cum nu m-am gândit?! - chiar e "pecetea" (citește "blazonul") crailor de Curtea-Veche. Cu zâmbet mi-aduc aminte că domnul Eugen Negrici, după ce ne dăduse la examen chiar despre "Crai", când sa-mi spună nota, m-a strigat, intenționat, Pașadia.
Pe textul:
„Err..." de Bogdan Geana
0 suflu
ContextUn text cu (auto)ironii mai mult sau mai puțin duioase, aflate, simultan aș zice, sub pecetea amintirii/visului/reveriei. Sigur că e scris prin dicteu, dar se știe că dicteul poate fi și controlat de conștiința creatoare (cum se întâmplă și aici, de altfel).
Ai scăpat (și nu prea!) de pofta de a literaturiza. Dar e stilul tău. Și îl respect.
Nu-i un text nicidecum rău, însă, știu că poți scrie și mai bine. Oricum, ai o imaginație debordantă, de admirat. (!)
Ai scăpat (și nu prea!) de pofta de a literaturiza. Dar e stilul tău. Și îl respect.
Nu-i un text nicidecum rău, însă, știu că poți scrie și mai bine. Oricum, ai o imaginație debordantă, de admirat. (!)
Pe textul:
„Err..." de Bogdan Geana
0 suflu1
ContextSunt câteva mici stângăcii, dar se pare că ai ieșit ușor-ușor din pasa creativă neagră. Ai câteva erori de redactare, pe care le-am observat, dar nu mai știu pe unde anume. Recitește-ți textul, tuturor ni se mai întâmplă!
Mai mult nu zic. Se pare că nu prea te interesează părerile noastre.
Mai mult nu zic. Se pare că nu prea te interesează părerile noastre.
Pe textul:
„E greu să găsești un titlu potrivit pentru o poezie de dragoste" de Poșircă Răzvan Adrian
0 suflu
Context"Azi o vedem și nu e"
Scuzele mele!
Scuzele mele!
Pe textul:
„Macabriel II" de Gabriel Nicolae Mihăilă
Recomandat0 suflu
ContextCredeam că m-ați retrogradat. (!)
M-am obișnuit sa lucrez de pe laptop. Pe telefon mai greșesc.
M-am obișnuit sa lucrez de pe laptop. Pe telefon mai greșesc.
Pe textul:
„Tricoul naționalei României cu nr. 15, Eminescu, interzis de la retragere" de Bogdan Geana
Recomandat0 suflu1
ContextÎn loc de 30 am văzut 10. Mă miram ce legătură sa fie între 10 și Caragiale!
Pe textul:
„Tricoul naționalei României cu nr. 15, Eminescu, interzis de la retragere" de Bogdan Geana
Recomandat0 suflu1
ContextEu dau stea pentru că e un text expresiv evident venit din interior, ca o stare de revoltă bine strunită. Emoția n-ar fi suficientă.
Pe textul:
„Macabriel II" de Gabriel Nicolae Mihăilă
Recomandat0 suflu
ContextNumărul pe care ar fi trebuit să-l poarte N. Stănescu era rezervat pentru Adrian
Mutu, om de cultură și el: a transformat sărutul intr-o minge, i-a pus stop cu talpa, apoi a dat în gol.
Lăsând gluma, este bine să fie promovată cultura, fie și prin mijloace forțate, cum zici.
P.s. Acum am sesizat că numarul 10 e stabilit totuși pentru Caragiale (tatăl, nu Mateiu). Cum Hagi a avut același număr, se înțelege paralela între regele fotbalului și regele comediei. Că regele poeziei e tot Alecsandri, după spusa lui Eminescu.
Steaua aceasta (imaginați-vă că e albastră) o acord pentru numarul 15, de neuitat și de neînlocuit!
Mutu, om de cultură și el: a transformat sărutul intr-o minge, i-a pus stop cu talpa, apoi a dat în gol.
Lăsând gluma, este bine să fie promovată cultura, fie și prin mijloace forțate, cum zici.
P.s. Acum am sesizat că numarul 10 e stabilit totuși pentru Caragiale (tatăl, nu Mateiu). Cum Hagi a avut același număr, se înțelege paralela între regele fotbalului și regele comediei. Că regele poeziei e tot Alecsandri, după spusa lui Eminescu.
Steaua aceasta (imaginați-vă că e albastră) o acord pentru numarul 15, de neuitat și de neînlocuit!
Pe textul:
„Tricoul naționalei României cu nr. 15, Eminescu, interzis de la retragere" de Bogdan Geana
Recomandat0 suflu
Context"Universul" (nu "unviersul"), "un text de-ale autoarei"
Pe textul:
„o ploaie din sticlă" de ioana negoescu
0 suflu
ContextDomnule Mureșan, de fapt, textul are muzicalitate, lucru mai rar întâlnit de mine în ceea ce scrieți, textele dumneavoastră fiind mai mult bazate pe epic. Nu e chiar postmodernism în ceea ce scrieți, era doar o glumă. Până la urmă, nici mie, chiar dacă sunt profesor, nu-mi plac aceste încadrări, contează dacă un text îl simțim sau nu ca pe o poezie. Și textul acesta e poetic. Dacă ar fi să îi reproșez ceva ar fi aceea că prea mult a fost personificată poezia (nici eu nu fac excepție!). Oricum, mi-a plăcut umorul, mai ales în versul „”stai acolo plăpîndo, lasă ispitele cititorilor”.
Pe textul:
„cum să îngrijești poezia" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextBogdane, domnule Mureșan, doamnă Gela Enea,
Vă mulțumesc mult pentru semnele de lectură și pentru apreciere! Mă bucur că ați găsit ceva interesant, chiar hazliu în textul acesta. Bogdan cred că se referă la tort când vorbește de caserolele lui Dinescu. Mă rog, și la stilul dinescian de a scrie. (!)
Mulțumesc, de asemenea, și lui Ilie, și lui Emilian pentru comentariile anterioare!
Vă mulțumesc mult pentru semnele de lectură și pentru apreciere! Mă bucur că ați găsit ceva interesant, chiar hazliu în textul acesta. Bogdan cred că se referă la tort când vorbește de caserolele lui Dinescu. Mă rog, și la stilul dinescian de a scrie. (!)
Mulțumesc, de asemenea, și lui Ilie, și lui Emilian pentru comentariile anterioare!
Pe textul:
„Martor la convalescența postmodernismului" de George Pașa
Recomandat0 suflu
ContextIntrospecția stărilor sufletești, uneori la limita suportabilității, stări de multe ori contradictorii - la fel ca ființa umană, de altfel - răzbat aproape tot ceea ce scrie Ioana Negoescu. Un univers angoasant, îmblânzit cumva de senzația viului. O frumusețe care izbucnește și din „plânsul cu lacrimi de sticlă” al cerului, și din fragilitatea și intrarea în rutină a lumii.
Sunt mai multe imagini poetice deosebit de expresive: „tot acest cer cu plânsul lui cu lacrimi din sticlă”, „o pasăre de pradă superbă care ar înghiți cerul din prima” etc.
Deși volumul „jurnal cu tine o lighioană și restul lumii” (citit de mine zilele trecute) este unul reușit, aici parcă există mai multă decantare a cuvintelor, nimic nu mi se pare forțat la nivel expresiv. E și ceva mai multă luminozitate interioară. Sigur, glumind puțin, dar nu prea mult, aș putea spune că unviersul acesta e doar aparent deschis, fiindcă putem avea senzația lui Iona (la Sorescu) că a găsit ieșirea din captivitate, dar, privind pe cer, vede o altă mulțime de burți de pește.
Cred că este primul semn de apreciere la vreun text de-al autoarei, însă, cred că niciodată nu e prea târziu să recunoști valoarea unei scrieri. :)
Sunt mai multe imagini poetice deosebit de expresive: „tot acest cer cu plânsul lui cu lacrimi din sticlă”, „o pasăre de pradă superbă care ar înghiți cerul din prima” etc.
Deși volumul „jurnal cu tine o lighioană și restul lumii” (citit de mine zilele trecute) este unul reușit, aici parcă există mai multă decantare a cuvintelor, nimic nu mi se pare forțat la nivel expresiv. E și ceva mai multă luminozitate interioară. Sigur, glumind puțin, dar nu prea mult, aș putea spune că unviersul acesta e doar aparent deschis, fiindcă putem avea senzația lui Iona (la Sorescu) că a găsit ieșirea din captivitate, dar, privind pe cer, vede o altă mulțime de burți de pește.
Cred că este primul semn de apreciere la vreun text de-al autoarei, însă, cred că niciodată nu e prea târziu să recunoști valoarea unei scrieri. :)
Pe textul:
„o ploaie din sticlă" de ioana negoescu
0 suflu
ContextLipsește, în comentariul meu, o virgulă după cuvântul „experiență”.
Pe textul:
„equilibrium " de Goea Maria Daniela
0 suflu
ContextÎn preajma morții, mă simt așa de mic, încât mi-e imposibil aproape de a spune ceva. Dumnezeu să-l ierte pe Cristi! Las un semn luminos pentru sufletul lui. Și pentru sufletul tău frumos.
P.s. În ultimul enunț, lipsește un „i” („să fii”).
P.s. În ultimul enunț, lipsește un „i” („să fii”).
Pe textul:
„Chiar dacă Cristi nu e aici l-am visat în cea mai bună lume care ar trebui să existe" de Antonia-Luiza Zavalic
0 suflu
Context