George Pașa
Verificat@george-pasa
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
Colecțiile lui George Pașa
Aici este un stil pe care începi ușor-ușor să ți-l conturezi, unul în care se realizează un echilibru între rațiune și sentiment (sigur, asta la nivel de conținut), cu o eliberare de podoabe stilistice și „apăsarea” pe reflexivitate (la nivelul formei artistice). Mi-a plăcut mult finalul, foarte important în desăvârșirea unui text poetic, dar nu numai.
Excelsior!
Pe textul:
„Inventarul absențelor" de Jolanda Dósa
RecomandatCum nu pot fi invidios, dimpotrivă, mă bucură creațiile remarcabile ale altora, recomand, ca să se bucure și alții.
Pe textul:
„De-mi vei veni în poală" de Doru Mihail
RecomandatPe textul:
„Niciodată iubită." de Vanessa Loghin
Pe textul:
„Niciodată iubită." de Vanessa Loghin
Pe textul:
„Niciodată iubită." de Vanessa Loghin
Poate găsiți și un titlu acestui poem. E păcat, mie, cel puțin, mi-a plăcut și îl recomand spre lectură.
Pe textul:
„***" de Cezar C. Viziniuck
RecomandatPe textul:
„Dă-ți timp." de Vanessa Loghin
Pe textul:
„Pasul ei" de ovidiu todoran
De îmbunătățitPe textul:
„acordorul de umbre" de George Pașa
RecomandatExcelsior!
Pe textul:
„4:45 Proiectorul pornește fără cusur dinaintea primei lumini" de Sergiu Burlescu
RecomandatPe textul:
„Atins de semnul fricii din aceste imagini – bipoem" de Ioan Silvan
De îmbunătățitPe textul:
„acordorul de umbre" de George Pașa
Recomandat(Vezi că am schimbat sensul lui „n-așa”, doar știi că în interogație e altul.) :)
Pe textul:
„acordorul de umbre" de George Pașa
RecomandatAș scrie „în aceea în care” (sau „în cea în care”) în loc de „în ceea în care”.
Pe textul:
„Celui care vine" de Gabriela Szabo
Mi-a plăcut și intertextul acela cu frumoasa și bestia, și impresia de ambiguizare la nivelul întregului a stării de veghe, căreia i se poate da și sensul de empatizare cu tot ceea ce îți/ne este drag, grija ca acestea să nu se piardă „în noaptea veșnicei uitări” (am eu ce am cu trimiterile la Eminescu, de parcă m-ar bântui spiritul său!).
Deși atmosfera poemului este una calmă, se simt semnele unei anumite tristeți, deși apar - pe ici, pe colo - ironia și sarcasmul. Chiar dacă am recunoscut amprenta scrisului tău în întregul text, cea mai apăsată mi se pare în final, mai precis, în ultimele patru versuri.
Excelsior!
Pe textul:
„gest lucid și totuși grăbit în ceasurile cele mai de pe urmă" de Bogdan Geana
RecomandatPe textul:
„Atins de semnul fricii din aceste imagini – bipoem" de Ioan Silvan
De îmbunătățitPe textul:
„Cartea albă" de ovidiu todoran
Mulțumesc!
Pe textul:
„respirăm sub același cer" de George Pașa
Recomandat
