Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@george-pasaGP

George Pașa

@george-pasa

Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”

Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".

🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
George PașaGP
George Pașa·
Chiar de, cu timpul, nu mai suntem la fel de sentimentali, rămân unele lucruri de care ne atașăm. Cred că tuturor ni se întâmplă acest lucru atunci când vrem să facem ordine în... dezordine.
Aici este un stil pe care începi ușor-ușor să ți-l conturezi, unul în care se realizează un echilibru între rațiune și sentiment (sigur, asta la nivel de conținut), cu o eliberare de podoabe stilistice și „apăsarea” pe reflexivitate (la nivelul formei artistice). Mi-a plăcut mult finalul, foarte important în desăvârșirea unui text poetic, dar nu numai.
Excelsior!

Pe textul:

„Inventarul absențelor" de Jolanda Dósa

Recomandat
0 suflu1
Context
George PașaGP
George Pașa·
Dorule, voiam să scriu și eu o replică la "Trilogia..." Luizei, dar am renunțat, fiindcă mi-am dat seama că îmi ieșea ceva prea abstract. Dar textul tău vine ca o mănușă peste cel amintit.
Cum nu pot fi invidios, dimpotrivă, mă bucură creațiile remarcabile ale altora, recomand, ca să se bucure și alții.

Pe textul:

„De-mi vei veni în poală" de Doru Mihail

Recomandat
0 suflu1
Context
George PașaGP
George Pașa·
Iar ultimul vers l-aș vedea fără conjuncția "dar", asemenea primului, și pentru simetrie, și pentru ritm și măsură.

Pe textul:

„Niciodată iubită." de Vanessa Loghin

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Acum, spre a se păstra atât ideea cât și rima, aș reformula versul 3 din strofa a treia: "Un cântec cerut când tăceri te tot frâng".

Pe textul:

„Niciodată iubită." de Vanessa Loghin

0 suflu1
Context
George PașaGP
George Pașa·
Structura „când zorii se strânge” conține un dezacord, nu poate fi acceptată ca licență poetică pentru a se păstra rima.

Pe textul:

„Niciodată iubită." de Vanessa Loghin

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Pare aici că Dumnezeu a dat mai întâi ființă lumii, iar, după „cădere”, timp. Din infinitatea de posibilități, a fost să fie zămisilirea omului. Din această alegorie a ființei care îmi pare a fi poemul de față, aș putea desprinde ideea că omul nu este doar ceea ce se manifestă în act, ci și multitudinea de euri ale sale depășite, și multitudinea de virtualități nemanifestate.
Poate găsiți și un titlu acestui poem. E păcat, mie, cel puțin, mi-a plăcut și îl recomand spre lectură.

Pe textul:

„***" de Cezar C. Viziniuck

Recomandat
0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Mai scârțâie ritmul și mai sunt și alte probleme de prozodie, dar pentru mesajul textului am considerat că textul merită să fie acceptat pe pagina principală. În timp, cred că autoarea va ajunge să stăpânească mai bine rigorile versificației clasice sau, de ce nu, să scrie în vers liber.

Pe textul:

„Dă-ți timp." de Vanessa Loghin

0 suflu1
Context
George PașaGP
George Pașa·
În afară de ultimul vers, unde există sugestia unei iubiri care nu a ars de tot, textul nu prea are nimic poetic. L-aș vedea, mai degrabă, încadrat la "jurnal". Acolo, da, ar fi de pagina principală.

Pe textul:

„Pasul ei" de ovidiu todoran

De îmbunătățit
0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Este interesantă perspectiva din care ați privit textul. Vă mulțumesc!

Pe textul:

„acordorul de umbre" de George Pașa

Recomandat
0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Sunt aici și unele amprente dadaiste, chiar dacă știu că scriitura ta are și unele tente metafizice și nu este doar o expresie a hazardului. De altfel, cotidianul din poezia ta devine o reiterare a ideii lui Eliade, conform căreia sacrul este camuflat în profan. Aș mai zice că, în textul acest,a substratul filosofic se împacă bine cu umorul. Sigur, n-am să intru în chestiunile de filosofie a limbajului, las pe semanticieni să se exprime, eu doar îndemn spre citire.
Excelsior!

Pe textul:

„4:45 Proiectorul pornește fără cusur dinaintea primei lumini" de Sergiu Burlescu

Recomandat
0 suflu1
Context
George PașaGP
George Pașa·
Modificările se fac pe textul acesta, nu este permisă republicarea sa, de aceea v-am blocat textul retrimis. Așadar, aici modificați. Intrați în pagina de editare (aveți un buton pentru editare text), efectuați modificările, apoi îl trimiteți.

Pe textul:

„Atins de semnul fricii din aceste imagini – bipoem" de Ioan Silvan

De îmbunătățit
0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Ha-ha, nici nu m-am gândit la așa comparație! Nici nu folosesc prescurtările astea, dar acum nu știu ce mi-a venit. Adică știu, am vrut să dau ceva oralitate stilului din prima parte a poemului, să fie puțin în contrast cu „romantismul” celei de-a doua.

Pe textul:

„acordorul de umbre" de George Pașa

Recomandat
0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Bogdane, m-ai făcut să zâmbesc larg, deși, ca „acordor de umbre”, ți-aș zice că n-are nicio treabă umbra cu anotimpurile, soare să fie. Mă rog, n-așa de larg, că iese din acord. N-așa?!
(Vezi că am schimbat sensul lui „n-așa”, doar știi că în interogație e altul.) :)

Pe textul:

„acordorul de umbre" de George Pașa

Recomandat
0 suflu2
Context
George PașaGP
George Pașa·
Versul final mi se pare a fi în contrast cu restul conținutului. Cred că a fost intenționat acel contrast, dar tot nu deslușesc ideea. Mai încerc, nu-mi spune! Poate că auzul face și el parte, ca simț al legăturii cu exteriorul, din acele „pierderi controlate”.
Aș scrie „în aceea în care” (sau „în cea în care”) în loc de „în ceea în care”.

Pe textul:

„Celui care vine" de Gabriela Szabo

0 suflu1
Context
George PașaGP
George Pașa·
Îți mulțumesc pentru impresie!

Pe textul:

„cer de duminică" de George Pașa

Recomandat
0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Fără vreo legătură cu textul, m-am dus cu gândul la versurile eminesciene: „În noaptea veșnicei uitări, / În care toate curg”. Aici, insomnia, bat-o vina, aduce cu sine luciditatatea precarității zilelor, de aceea și numărarea orelor-oilor, conștiința că ea, insomnia, este un alt fel de veghe, diferită de aceea a rutinei zilnice, în așteptarea unui sfârșit de săptămână bine-meritat.
Mi-a plăcut și intertextul acela cu frumoasa și bestia, și impresia de ambiguizare la nivelul întregului a stării de veghe, căreia i se poate da și sensul de empatizare cu tot ceea ce îți/ne este drag, grija ca acestea să nu se piardă „în noaptea veșnicei uitări” (am eu ce am cu trimiterile la Eminescu, de parcă m-ar bântui spiritul său!).
Deși atmosfera poemului este una calmă, se simt semnele unei anumite tristeți, deși apar - pe ici, pe colo - ironia și sarcasmul. Chiar dacă am recunoscut amprenta scrisului tău în întregul text, cea mai apăsată mi se pare în final, mai precis, în ultimele patru versuri.
Excelsior!

Pe textul:

„gest lucid  și totuși grăbit în ceasurile cele mai de pe urmă" de Bogdan Geana

Recomandat
0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Ați putea scrie fără articol hotărât cuvântul „gropile”, ca să se păstreze măsura și ritmul. De asemenea, utilizarea cratimei nantepenultima și în ultima strofă: „În noaptea asta-mi”, „mă voi stinge-apoi” ajută la păstrarea măsurii și a ritmului. Știu că nu veți ține cont de ceea ce zic, dar totuși spun. E păcat, fiindcă acesta mi se pare cel mai reușit text dintre cele cu Coca-cola.

Pe textul:

„Atins de semnul fricii din aceste imagini – bipoem" de Ioan Silvan

De îmbunătățit
0 suflu1
Context
George PașaGP
George Pașa·
Sunteți sigur că nu aveți nimic de corectat, dacă îl trimiteți a treia oară, în aceeași formă? Uitați-vă și la titlu!

Pe textul:

„Cartea albă" de ovidiu todoran

0 suflu1
Context
George PașaGP
George Pașa·
Gabrielo, am zâmbit când ai zis de „finalul (care) s-a lipit de suflet”, fiindcă am un text (nu mai știu care) cu un final în aceeași cheie cu spusele tale: „umbra ta mi se lipește de suflet”.
Mulțumesc!

Pe textul:

„respirăm sub același cer" de George Pașa

Recomandat
0 suflu
Context