Frontiera interzisă

Am considerat că aici este un text demn de remarcat, mai ales prin deschiderea sa interpretărilor. Cuvinte-cheie cum ar fi: „frontiera”, „busola”, „strâmtoarea” admit, concomitent, și sensul denotativ, și multiplele lor valențe conotative. Simți aici prezența unui navigator atât pe apele realului, cât și pe acelea ale gândului și ale cuvântului.

Mie personal mi-a plăcut acest text. Faza aia cu „strâmtoarea ei” pe care tu o numești „indescifrabilă”... n-am ce să zic (până la urmă, dacă alții citesc viitorul în zaț de cafea și nu-i întreabă nimeni de sănătate…) — deci tu stai și, analizând, observi cum „apele dansează după voia lor” (mă întreb unde te afli când faci observația) și revii cu detalii privind o anumită înclinație pentru stilul vintage a celei care administrează strâmtoarea, clar ilustrată de curenții care „se încolăcesc ușor”. Pe scurt, are și pasaje ușor descurajante, ca de pildă „Frontiera ei nu mai primește amatori”, cât și încurajatoare: „iar ea (…) lasă doar câteva flote să-i atingă țărmul” (fată bună, da’ doar cu băieții de la ea de pe scară). Anyway! adevărata bijuterie rămâne totuși finalul: „Cine ajunge să-i simtă adâncimea nu mai uită niciodată că a scăpat nevătămat”. Si pe final o curiozitate – te-ai gândit să incerci si un text care sa abordeze subiecte geostrategice de actualitate?

De astăzi, puteți posta comentarii și texte fără aprobare editorială. Mult succes în continuare!

Rezonez cu strofa cinci / as inchide cu același registru senzorial / ceva corporal mai degraba / "trecerea se plătește în respirații" - fain +