Poezie
Colțurile mele
1 min lectură·
Mediu
O viață întreagă
— doar un minut rămas —
am trăit în logica lucrurilor,
în ordinea care nu întreabă,
doar răspunde —
cu o politețe rece,
aproape birocratică.
M-am format în linii drepte,
conștiincios,
ca un elev care nu vrea
să supere rigla.
Rigla, desigur,
mă măsura fără emoții.
Apoi liniile s-au rotunjit
fără să mă consulte.
Probabil aveau ele
regulile lor.
O bună vreme,
m-am învârtit riguros,
în rotația firească
a lucrurilor,
până într-o zi,
când am ajuns la cerc.
Geometria care nu începe
și nu se termină,
dar mă ține într-un loc
unde gândurile mele
se pot pierde în voie.
Poate asta vrea cercul,
mi-am zis:
să mă îndrepte puțin
chiar și când vin
cu colțurile mele -
un gentleman răbdător
cu un invitat stingher.
Iar când cortina cade,
nu mai caut nimic —
doar respir.
Timid.
Ca o stingere blândă
care nu se grăbește,
de parcă ar mai avea
ceva de spus.
2048
2
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Sorin Busicescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 155
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 43
- Actualizat
Cum sa citezi
Sorin Busicescu. “Colțurile mele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-busicescu/poezie/14202320/colturile-meleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.